Duhul vorbelor(2)

„Nu esti las pentru ca nu iubesti pe cineva,ci pentru ca nu-l mai poti iubi.”
(Borin Vian-Smulgatorul de inimi)

De ce?

Foto:Chocolate-puma

De ce trebuie sa ajung sa-mi pun intrebarea:de ce sunt asa departe de mine?Cat ar trebui sa mai treaca pentru a intelege/a pricepe ca gata,ca s-a sfarsit,ca nu mai exista speranta?De ce totusi mai am speranta?De ce cred ca inca se mai poate?De ce cred ca inca nu-i totul piedut?

„E-asa departe de noi!

Asa departe de noi

încât lumina în loc sa vina

merge înapoi.

Suntem asa departe de voi!

Suntem asa departe de voi

incât credinta noastra

nu se vede în noi.

Fug sa ma regasesc

si nu ma întâlnesc.

Doamne, oare de ce mi-e bine

când sunt departe de mine?

Doamne, oare de ce mi-e bine

când eu sunt departe de mine?”

(Ada Milea-Departe de mine)

Intrebari(retorice)-12

Cine sunt eu?
In mod sigur cine nu te astepti,in mod sigur cine nu-mi place…

Carti,cifre,comentarii

Leapsa de la Un nou sens,care ma pune sa trec in catastif actualele mele achizitii livresti,cu procente,proportii si alte nebunii…Oricat m-as pricepe la socoteli,nu-mi place sa le clasific,asa ca m-am lasat si de obiceiul de a-mi mai nota ce am citit…Stiu doar ce urmeaza sa citesc!!!
Sa purced…
Sensule sa nu ma certi… 😛

Foto:colorrrs

1. Cate carti ai citit pana acum in 2010?

Nu ma pune sa le numar,ca n-am chef…din pacate am pierdut si obiceiul de-a nota ce am citit…..asa ca am sa zic:am citit zilnic(hi,hi,hi)…

2. Cate carti de fictiune si cate de nonfictiune?

Pai sa tot fi fost:memorii si jurnale,romane,poezii,filosofie si religie.

3. Care e proportia de scriitori barbati vs. femei?

Proportia?Iar n-am calculat:si barbati si femei…

4. Care este cartea preferata citita in 2010?

Jurnalul lui Andrei Plesu(Note,stari,zile) si vreo 2 carti de poezie…

5. Care este cartea care ti-a placut cel mai putin in 2010?

O carte de poezie…o duduie cu aspiratii pasagere si cu frustrari la limita pielii…

6. Care e cea mai veche carte citita?

Anul asta?Adica prima pe anul asta…. trebuie sa fi fost un roman de-al lui Amelie Nothomb(cred ca Atentat)…

7. Dar cea mai noua?

John Fowles-Aristos

8. Cel mai lung si cel mai scurt titlu?

Toate cam la fel de scurte/lungi….sa le spun cu titluri decente? :))))

9. Cate carti imprumutate de la biblioteca?

Nici una.

10. Cate carti citite sunt traduceri?

Destule,dar nu multe.

11. Care e cel mai citit autor anul acesta?

Amelie Nothomb

12. Care e personajul principal din cartile citite de pana acum?

Unul comun? :))))))))) Nu…nu.Fiecare cu al sau.Sa-i insir?Nici vorba!!! 😛

13. Ce tari ai vizitat prin cartile citite?

Japonia,Franta,Germania,Marea Britanie,multa Romanie…,Italia,Spania,Australia….

14. Ce scriitori descoperiti in 2010 ai vrea sa citesti mai mult?

Poezie,cat mai multi autori necunoscuti de mine,pana in acest moment…

15. Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata?

Boris Vian-Smulgatorul de inimi

16. E vreo carte a carei lectura iti pare rau ca ai amanat-o?

Dar pe care am citit-o/sau nu?Pai citesc vreo 3 deodata,asa ca aman sine die una sau alta,in functie de cum le termin pe celelalte…ah,si daca ma simt rau citesc doar poezie.

Teama

Dumnezeu s-a ascuns în tine_Daniel-Silvian Petre

Dumnezeu e undeva
la o aruncătură de gînd,
Dumnezeu e undeva
la o aruncătură de lacrimă,
întristat
că pe lungimile de undă
ale părului meu
nu se mai aude
nici un fîlfîit de aripă

Toamna mea de mai

Afara e toamna.Nu conteaza ce zic altii,ce arata calendarul,ce-mi spun picioarele-n romane,de ce-mi simt umerii nevoia de sal,de ce ochii cauta aramiul frunzelor si nu dau decat de verde crud….eu simt ca e toamna.Si ca de fiecare data,toamna,sufletul imi plange instantaneu.Explicatii?Cateva,aruncate pe o hartie,intr-un jurnal.In rest,dorinta de a ramane in pat,mult dupa ce am inchis ceasul de vreo 4 ori,repozitionandu-l…dorinta de uitare si de visare….dorinta de somn.

Foto:ModernMedea

Despre bucuria de a fi in preajma…

Sa fie zi de marti/27.04.2010(„zi de marti”,zi de care fug de la un timp…),cu incidente minore in metrou si cu alergari prin Centrul vechi pana-n Humanitas-Kretzulescu(din lipsa de transport convenabil),cu dureri de picioare de-mi venea sa alerg desculta,cu inima-n gat de la oboseala,dar…sa tot fie Andrei Plesu!Am ajuns la limita,tocmai cand Gabriiel Liiceanu incerca microfonul si facea spirite.Sa-mi fac loc,nici nu speram…asa ca am ramas,mai intr-un picior,langa raftul cu ceaiuri,cu nasu-n imensul rucsac al unui fotograf mai inalt cu 2 capete decat mine,cu gafaiala data la minim si cu parul aproape ud de la…sperietura de a ma fi trezit”cam tarziu”pentru lansare…
Scanez putin libraria,prea mica pentru ce vedeam eu acolo si ma hotarasc rapid sa cumpar cartile(Note,stari,zile si Minima moralia/El major si ea minora)…dupa care,ma asez cuminte,dar de data asta cu 3 sferturi de talpa mai in fata…pe acelasi rand cu rucsacul imens.
Se vorbeste,se rade,eu nu vad nimic….si-mi imaginez fetele lor,zambesc,de-abia astept sa citesc cartea ,dorindu-mi ntamplari/trairi ca acolo,dar si darul de a le povesti asa…
Cartea am citit-o pe indelete,cu creionul in mana,revenind periodic asupra insemnarilor facute,cu zambetul pe fata,mai ales noaptea(de ce nu,de multe ori in spuma baii mele fierbinti),luata ca un medicament-desert la tot ce traiesc.
Parerea despre carte?
In putine cuvinte:e o carte vie,cu un om care n-a trait degeaba si a reusit sa pastreze esenta fiecarei clipe,cu trairi tumultoase,cu ganduri ce merg pana originile cuvantului si le extrage intelesul,cu oameni ce si-au lasat benefic amprenta in asfaltul inca moale al formarii lui,cu clipe de ragaz dar si de mare neliniste,cu idei fenomenale de-o simplitate logica frapanta,cu sentimente exprimate timid dar si franc in acelasi timp…cu Plesu in persoana,fiinta ce mi-e draga pana dincolo de epiderma….
Ce sa spun?Mi-a parut rau ca s-a terminat….

Am ramas cu multe din carte;dar din cauza starii in care ma aflam/inca ma aflu am ramas acut cu sentimentul ca:”sa nu mergi niciodata decat pana unde mai poti fi insotit”.

Radiografie de urgenta

Starea de poezie,e una contemplativa…..o stare in care plansul are urme de cerneala,si in care creionul dermatograf nu lasa singurele urme pe piele.Starea asta te duce cu gandul la hamac,la casuta de munte,cu cerdac albastru…nici gand de furtuna,de mijloc de ocean,de pericole iminente…Cerneala se usuca repede pe hartie,notand cu o rigoare dureroasa trairile viscerelor.Jurnalul de bord,consemneaza strict coordonatele pe harta momentului.Oscilatiile sunt numeroase.Dorinta mare e de-a ajunge la tarm.Oare mai poate fi numita”poezie”furtuna care anunta dezastrul?Caut spre Rasarit,motiv de senin….

Foto:JOUJ

În fiecare zi se roagă Dumnezeu la mine– Daniel-Silvian Petre

În fiecare zi se roagă Dumnezeu la mine:
nu-mi văd capul de treburi, îmi spune,
am atîtea de făcut!
Tre’ să-i schimb Nopţii pasta de dinţi
(au mai căzut ieri două stele
din gura-i şi-aşa destul de ştirbă),
tre’ să-i pun Soarelui
comprese reci pe frunte,
i-am promis Mării Negre
inel de logodnă un munte
(uite, am început să vorbesc în rime!)
şi-n plus, de la o vreme,
visez nişte chestii îngrozitoare:
nici n-apuc să-nchid bine ochii
că-mi şi apar ‘napoia lor
mulţimi de oameni,
care mai de care mai ciudaţi:
unii îşi pun cenuşă în cap,
alţii se tîrăsc în genunchi
şi-mi cer luna de pe cer
şi cutremure mai puţine

Sînt trist şi obosit, prietene!
(aşa se roagă Dumnezeu, în fiecare zi,
la mine):
ţi-am dat totul, îmi spune,
pe Fiul Meu să-ţi spele picioarele,
Moartea – să-ţi acoperi sufletul cu ea
cînd ţi-e somn,
ţi-am dat chiar şi chipul Meu,
ca să nu te rătăceşti
dimineaţa
în oglinda din baie,
ţi-am dat totul, îmi spune,
şi nu te rog acum decît să crezi în tine,
ca să mă odihnesc şi Eu un pic.

Te-ai mai gandit?

Foto:brambura33

Carte poştală-Daniel-Silvian Petre

Ţi-e dor de mine ?
Deschide fereastra
şi priveşte-mă:
omul acela care nu trece
acum
prin faţa casei tale
sînt chiar eu

De cand timpul se masoara in luni….

Foto:british-lover

Lipsa vederii face oare conturul fiintei sa se piarda?Lipsa atingerii lasa corpul fara forma?Auzul isi pierde memoria vocii ce pana mai ieri ii era draga?
Ce face timpul din noi,in afara sa demoleze tot ce-am construit?Sau macar ni se pare ca am construit,poate ca era deja si noi doar am luat in”stapanire”…
Cand te simti rau,ai nevoie de raspunsuri imediate,ca de medicamente;care sa rezolve,macar provizoriu,starea in care iti esti strain.Ce poate fi mai rau decat sa nu te mai recunosti in pielea ta,sa-ti fie dor de momentele in care gesturile iti erau familiare,iar gandurile chiar prietene?
Ce faci in momentul in care simpla trezire de dimineata e cea mai grea durere;cand refuzi lumina ce-ti inunda retina,iar gandul ca lumea nu poate incepe fara tine nu-ti mai da pace?
Intrebarile curg fara noima din asternuturi si se tarasc dupa tine la baie,aud cum apa iti trezeste epiderma si vad cum oglinda nu te primeste pe suprafata ei,stricandu-i luciul…si raman suspendate,agatandu-se de fiecare por disponibil,ducandu-te spre nebunie.
Diminetile si noptile sunt de cedat altcuiva;cuiva care se descurca mai bine,care e mai putin constient de ceea ce i se intampla,care suporta linistea apasatoare si neintreruptele asteptari,care stie cum sa reziste si tine reteta doar pt el…Restul nu conteaza,esti prea ocupat,prea”fara tine”,ca sa-ti mai dai seama ca vietuiesti…
Ce face”absenta”din noi?Poate o amintire in minus,o durere mai putin,un gand lipsa,o fapta taiata de pe lista,un vis mai putin de bifat…