Finding me or Nemo or Sebastian or smth

Grămadă inghesuită.Cum altfel?!Ce ordine?Ce liste?Totul alandala.Şi mai ales cu grabă mare.

Cap-trunchi-picioare.Mereu în ordinea asta.

Apoi via damascul anual.Se anunţă drum călduţ.Şi stropitori aproape deschise.Nu contează.Când e,ajunge că e.Important e înapoia damascului.

Hartă am.Nu cunosc însă semnele.Dar e clar,unde e zgomot,acolo e de mers mai departe.

Am plecat.

Atât!

Anunțuri

Întrebări(retorice)-33

V-aţi pus vreodată întrebarea de ce într-o familie fata seamănă cu tatăl,băiatul cu mama,sau că cei ce se iubesc seamănă între ei?

Mă duce gândul la monadă,ca generatoare de numere(aici ca născătoare de  diadă);la cei care (nu)se găsesc (ne)căutându-se în lumea asta mare plină de par şi de impar,care de teama mişcării prea mari a numerelor uită că monada e un principiu activ şi că nu ai cum să nu găseşti ceea ce cauţi.Mă duce gândul la bobârnacul ce transformă punctul în linie,linia în suprafaţă,iar suprafaţa în spaţiu şi care se numeşte IUBIRE!Posibil să nu mă fac înţeleasă,dar iubirea asta e plină de matematică!

Fiecare îşi are partea sa de sferă!

Aş fi vrut şi eu un aşa profesor de…română

Muşeţel-cel-măricel

Nu ştiu când creşte domnia sa,uneori am impresia că se hrăneşte cu ambrozie;oricum,mai că stau cu ochii pe el să văd modificările,dar face ce face şi mă trage pe…coadă!

E mai liniştit Muşeţelul,dar nu foarte-foarte…căldura asta îl face zăbăuc tare.

Cum e măricel are meniu diversificat.Acum mănâncă brânză de vaci cu bucăţele mici de caisă,rar peşte la grătar(dar e fan total),ficăţelul îl lipăie una două,cărniţa cu morcov sau cu dovlecel.

Asta nu-l împiedică deloc să ‘fure’ din farfuria aflată pe masă,dacă se poate….cum îl strig,cum o zbughieşte cu viteza a’ mai mare….

E tare dulcel,la 4 luni şi 22 de zile…

Mircea Ivănescu s-a mutat definitiv în cărţi(unii din presă habar n-au cine e)

Iubire nedesluşită

să te îndrăgostesti atunci, în cele din urmă, de zăpadă,
adică să ştii bine că e o iubire, în care se va sfarşi
peste câteva săptamâni prezenţa ei, şi aproape un an
după aceea are să trebuiasca s-aştepti, de-a lungul zilelor calde,
sau prin nopţile reci, sau prin ceaţa, dar fără ca ea
niciodată să-ţi apară înainte, sub paşi, pe mâini, sau
pe faţă, în toate zilele acestea.(ca în adolescenţă,
când citisesi o data că cea mai buna cale de a suporta
indiferenţa ei e să ţi-o închipui plecată.doar că acuma
nu ţi-o închipui absentă – ştii că nimic – ca într-o moarte –
nu ţi-o mai poate aduce acuma, aici, e ca o moarte).
si fară sa te gândesti la asta, ştiind
că s-ar putea ca până la iarnă viitoare tu să n-o mai iubeşti,
zăpada – şi atunci? trebuie s-o iubeşti în zilele astea mărunte,
umede, şi murdare, în care ceaţa – se spune asta – manâncă zapada,
şi zapada e ca o femeie bolnavă – şi tu o iubeşti –
şi să ştii – fără să te mai gândeşti – c-are să se termine –

Ieşire din vremelnicie

Drum îngheţat – o stăpânire peste apele
clipei – sub chipurile amintirile strâmbate –
ai putea să alegi – numai că nu mai sunt adevărate
feţele lor – cu pleoapele grele.

Inele de linişte, pierdute pe drum
şi acoperite de o migăloasă zăpadă
fără ecouri – (şi cum
aş mai putea alege din ce are să cadă

spaima luminii de atunci, înserată ?)
A trecut demult, au murit
ceasurile când mi se păreau minunate

închipuirile despre o fiinţă, despre ochiul ei adâncit,
în care aş fi vrut să se oglindească fiinţa
mea, ispitită de mari necredinţe.

Nu se ştie

jocul în care te prefaci ca eşti o altă fiinţă –
şi dintr-o dată ştii să te apleci într-un anume fel
spre ea – şi să-i spui lucruri minunate şi multe,
(si toate adevărate – cum niciodata n-ai fost în stare
s-o faci, atunci), jocul acesta, gâfâitor, sau uneori calm,
înscriind în jurul unei fiinţe vremuri, sau spaime –
şi oprind timpul, sau, dimpotrivă, făcându-l adevarat
inimii. exact atât cât durează – mai mult – jocul acesta
de-a altă fiinţă. – poate de-a unele adevărate –
începe, continuă – orbeste. un joc cu mainile întinse.
cum este şi moartea. şi, poate, moartea
începe atunci când te joci cu fiinţele – şi când
după o vreme, jocul s-a oprit. şi tu
nici nu ştii –

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Din păcate ‘presa românească’ nu-şi cunoaşte valorile.Ziua de Cluj dă ştirea morţii,dar pune fotografia poetului Emil Brumaru,normal ‘citând’  Ev.Z (care a oferit 2 fotografii,una cu Mircea Ivănescu,alta cu Emil Brumaru.De ce nu au oferit o fotografie şi cu Cărtărescu,cei de la EvZ,nu ştiu.Doar şi el a vorbit despre poet.)Uite aşa se încurcă amărâţii de la Ziua de Cluj!Oare care să fie poetul în cauză,primul sau al doliea?Grea dilemă!

Să le zic ‘ruşine’?Ar înţelege?Le-am scris….normal că nu a apărut nimic pe site!

De ultimă oră(15.53) AU SCHIMBAT FOTOGRAFIA! Doamne,ce mult le-a luat!Ca să nu mai zic că fotografia e un mini profil,doar-doar n-ai ştii cine e!

Se uita la oameni ca să le vadă inimile…

Întru spălare ritualică a fost dus trupul părintelui Papacioc,proaspăt încămeşat,încins în cureaua credinţei,închinat în numele Sfintei Treimi cu rasa sa tăiată,apoi pus în pământul din care a(m) fost alcătuit(ţi),întru nădejdea Învierii şi slava lui Dumnezeu.

Înmormântarea părintelui Papacioc,astăzi,la mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol.

Dumnezeu să-l aşeze cu sfinţii Săi!

foto

Când îmbrăţişările miros proaspăt

Îmbrăţişarea de miere-Silvana Cojocăraşu

Respir adânc
ca o îmbrăţişare,
picătura de memorie
transformă clipa în lumină.
Timpul se închide seara în casă
şi creşte precum întunericul
în fiecare zi cât un bob de orez,
aşteptând dimineţile proaspete
cu miros adânc
ca o îmbrăţişare.
Mirodeniile serii în care m-am închis
urcă în spirală
spre turnul castelului
luminat în miere
cu gutui, mere, nuci şi struguri,
învăluie adânc,
ca o îmbrăţişare.

foto

Proaspătul aer al dimineţii în care Ilie a urcat în caleşca de foc a îngerilor către Dumnezeu,în numele Căruia şi-a trăit viaţa şi al cărui nume a cuprins-o(‘Dumnezeul meu este IHVH’) să vă bucure ziua!