Vis de seara

Ce as alege daca m-as apuca sa povestesc/scriu?
Poate ca ceva ce nu s-a intamplat,ceva despre viitor,unde incap mai multe masuri de speranta si unde totul poate fi inca modelat.Unde fericirea-i inca posibila,ochii nu-s umezi,somnul e lin,strazile-s curate si oamenii surazatori.As alege un gand de inceput,iubirea in prima faza,copilaria cu vioara in mana,adolescenta cu parul lung si jeans stramti,niste bunici formidabili cum numa-n povesti exista si pe „el”care stie mereu ce simt si e acolo pt ca ma iubeste.Despre toate acestea as povesti si totul s-ar intampla dupa cum scriu eu.Mi-as scrie povestea…

Framantarea Batsebei

Oare nu-i dragoste momentul cand risti,cand sacrifici,cand speri,cand ierti,cand nu ti-e usor,dar totusi continui?
Poate ca da…
Atunci ce e cand iei totul gata pregatit,nu te lupti,nu meriti,nu astepti,nu ai rabdare,te superi,crezi ca ti se cuvine,nu faci nimic?
Si daca raspunsul nu era „da” la prima intrebarea,posibil sa fie nu…

As I like it

Leapsa primita de la Jean-Claude,in care trebuie sa spun ce mi-a placut din ceea ce am scris in 2009.Si cum am blog de la sfarsitul lui august,inseamna ca de atunci!
Cum scriu in joaca,dar intr-o joaca serioasa(adica scriu fara sa am talent :))) ),ca sa ma destind si sa-mi exorcizez starile,am ales urmatoarele postari:”Improvizatii pe o tema data” si „Cum murim?”si”Eu si toti ceilalti„.
De ce le-am ales?Poate pt ca mi-a placut profunzimea starii ce le-a generat,intalnirea cu Plesu si gandul la trecerea timpului/imparatiilor/vremurilor/vietii….
Multumesc pt leapsa JC,m-a mai scos din cratita cu carnati!!!

Mini-bilant

Prima zi a Nasterii Domnului trecu si lasa loc de odihna pt celelalte,loc de meditare,loc de bilant,loc de mici tristeti si mari visari….
Zile de odihna,in care a citi,a vedea filme,a asculta muzica in surdina in timp ce faci baie cu clabuc,a bea un pahar cu vin rosu,a face mici bucatareli pt un platou apetisant,a dormi dimineata mai mult decat iti permiti altadata…sunt mici fericiri(egoiste,ce sa zic!) ce pot sa-ti insenineze ridurile de expresie…

Later edit:aducandu-mi aminte de nenorocirea de acum 5 ani din Indonezia(tzunami),si de faptul ca astazi a fost din nou cutremur acolo…m-am gandit la ei,si la noi daca am fi in locul lor,ce sarbatori am mai avea?

Reflex 108-George Tarnea

Prea repede uitam ce-aveam in gand,
Sub apasarea vorbelor de rand!
Nici nu ma strigi de tot, nici nu ma lasi…
E-atata ezitare intre pasi.
Prea repede uitam ce-aveam de spus –
Un zbor in minus, o cadere in plus…
La tine-i vara si la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.

Din volumul \”Cartea Claudiana (110 poeme reflexive)\” Editura Enciclopedica, 1999, Bucuresti

Hristos se naste,slaviti-l!

„Fecioara astazi pre Cel mai presus de fiinta naste, iar pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc, iar magii cu steaua calatoresc. Ca pentru noi s-a nascut prunc tanar, Dumnezeu cel mai inainte de veci.”(Condacul Nasterii Domnului)

Sa fie un bun inceput pentru fiecare,Nasterea Domnului!

Obicei de pastrat!

Pt a nu mai avea dezamagiri personale/existentiale/de gloata,de una de alta(prea des)….pt a rezista sa fac simple cumparaturi in perioada sarbatorilor….pt a putea merge mai departe,presupunand inainte,la dreapta,la stanga cum cere drumul…pt a putea zari licarirea de uman in ochii celorlalti in momentele lor de haita…pt a ma ierta din cand in cand…citesc poezie!

Foto by bittersweetvenom

AR TREBUI-Ana Blandiana

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu..

Dar din dar se face sarbatoare

Premiu de la Tetris,dat mai departe tuturor din blogroll-ul meu.Sa aveti sarbatori cu liniste,dragoste si zambete!
Multumesc Tetris!

Ca poate sunteti la lista de dorinte

Acum, că a venit vorba, fetelor, între noi-Smaranda Vornicu

acum, că a venit vorba, fetelor, între noi,
dacă Făt Frumos ar veni,
trăgând după el tot harnaşamentul
calului lui alb,
cu cizmele pline de noroi
şi s-ar instala în viaţa voastră?
El, cu adevărat El,
Frumosul, Imaculatul,
Lat în umeri, Bun la suflet,
cu creierul plin de drăgălăşenii,
„sans peur et sans reproche”,
poate l-aţi striga din pragul uşii:
„dragă, nu uita să iei şi pâine!”,
iar în registrul stării civile
aţi deveni doamna Făt Frumos;
atunci când aţi simţi nevoia de real
v-ar oferi trofeele lui cu capete de zmei,
sau poate orgoliul blazonului lui
de prinţ dezmoştenit
şi până la urmă, hai să fim serioase,
l-ar fi trimis taică-su, Verde Împărat,
în acele misiuni imposibile, atât de departe,
dacă Făt Frumos nu ar fi fost
un tip îngrozitor de plicticos?

Iarna la fereastra mea

Seara de iarna,lumina filtrata,povesti spuse in taina,somn linistit…iar in camera miroase a scortisoara,brad si fructe…

O, gândul meu de seară… – Tudor Vianu

O, gândul meu de seară aducător de pace,
Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline,
Cum mi te-aşterni pe rană când zuciumarea tace
Împrăştiind odihnă şi farmece senine.
Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline!

În noi sunt suferinţe şi doruri seculare:
La raza ta de aur se liniştesc deodată,
Ca urşii albi pe-ntinsul câmpiilor polare
Când pe cuprinsul bolţii luceafărul se-arată.

O, gândul meu de seară, eşti piatra peste care
Zidesc cu noi speranţe cetăţi ce nu s-or stinge,
Adânca ta tăcere e-un câmp de germinare
În care va renaşte dorinţa de-a învinge.

1916

Vieaţa nouă, XII, nr 3, 1 mai 1916

Amintiri de dincolo de ieri

Mi-am adus aminte zilele acestea de Ioan Luchian Mihalea si de Mihaela Runceanu(care a stat peste drum de parintii mei,si pe care o vedeam foarte des in cartier cand eram mica).Un gand pentru ei,si pentru cei ramasi in urma lor fara bucurii,fara sarbatori si fara sperante….

Anda Moculescu,o poeta minunata cunoscuta prin intermediul liternet.ro

CEAŢĂ ŞI FRIG-Anda Moculescu

cum ai vrea să te apăr
de mine, tristeţe?
mai rece sunt astăzi,
mai singură sunt;
pentru mine chiar timpul
ar putea să îngheţe-
mi se lasă privirea
mai adînc în pămînt.

mai adînc este pasul
şi mai rece făptura
peste care doar tu
aşezi grele peceţi;

cînd fără mînie
am fost crescută,
uită-te, Doamne,
pe unde treci…