Cand realitatea palpaie

Ii este atat de teama de toate cele intamplate,de neintelegerea clipelor ce trec pe langa ea,luand in tavalugul lor buna-dispozitie si viata de altadata.Ii lasa pe toti in urma,iar in durerea si spaima ei vede ca nu o crede si nu o mai iubeste nimeni.Parca a fost lasata singura intr-o incapere pe care nu o cunoaste,in semi-intuneric,in asteptare de aripi falfaitoare…Dumnzeu a plecat in vizita la frati si se simte mai singura decat niciodata.Nu se mai regaseste in nici un act,nici un gest nu-i mai este familiar,imaginile se succed mai repede decat le poate prinde noima.Simte nevoia de imbratisari pe care insa nu le mai cere.Priveste in gol,in cautare de amintiri(ca de vise nu mai poate fi vorba)pe peretii ce au devenit ecranul trecutului.Din moment in moment crede ca va pleca,departe de tot,iar lacrimile timide nu-i pot arata zgomotul inimii captive.
M-am pus in locul ei!Am simtit spaima ei,durerea ei,insingurarea…


Foto:seppe123