Viaţă cu adevărat motănească

Cum e chestia aia: ”Viaţa e prea scurtă, numai că-s zilele prea lungi”? Eh, eu aş vrea s-o schimb şi aş zice că absolut totul trece fff repede că, abia reuşesc să mă dumiresc cum stă treaba cu schimbările produse. Aş pune cearceafuri pe toate oglinzile şi nu m-aş mai lăsa privită de nimeni. Nu vreau să văd nicio schimbare, nici măcar în ochii altora. Nu mă interesează, nu vreau să ştiu, nu mă ajută cu nimic. Cu toate astea, văd schimbarea în jurul meu. Nu pot îngheţa nici măcar în vis realitatea.

Norocel, era până mai ieri un ghindoc pielos, amărât şi fără ochi. Acum e o mândreţe de motănel, de 1 an(6 august). A supravieţuit tuturor previziunilor medicilor şi mi-a adus atâta bucurie. La câte ghiduşii face, la cât de calin este, la cât de mult îl scoate din lentoare pe Muşeţel, nici n-am cuvinte să descriu. De fiecare dată când face vreo nebunie, când are o poziţie greu de descris în cuvinte, când se cuibăreşte spre dimineaţă în unghiurile cele mai prietenoase ale mele, când sare după muşte şi ţânţari, când se sperie, sau când se plânge nevoie mare de ce i se întâmplă, când îi ţine isonul lui Muşeţel la foamea cea mare, când te lasă să-i tai unghiile sau când te împinge uşor cu lăbuţa când s-a săturat de mângâiat, dar niciodată nu muşcă, nu zgârie, nu te scuipă, nu se enervează…. da, de fiecare dată când se întâmplă astea, nu am timp sau n-aşajunge la aparatura cu pricina pentru a imortaliza momentele.

NoroNorocel

MuşiMuşeţel

Să-mi trăiţi, dragilor!

Anunțuri

Echipa mea de bandiţi

În blăniţa lor se duc multe din tristeţile mele. Cum se mai iubesc ei, Doamne…

2012-10-30 12.00.57

2012-10-30 12.01.08

2012-11-09 20.52.01

2012-10-30 17.33.10

2012-10-30 17.25.05

2012-10-30 17.24.33

2012-10-30 17.24.21

2012-10-30 17.24.07

2012-10-30 17.33.02

2012-10-30 17.32.50

2012-10-30 17.32.53

Infuzie de Muşeţel

Muşi-Muşi

Cum trece timpul?! Pe 1 mai, Muşeţel face un an de convieţuire cu umanii. La mulţi ani, Muşeţel!

  • blănos fin,
  • răsfăţat şi fără mofturi,
  •  cuminte tare şi şmecher nevoie mare,
  • cu energie de leopard şi lene regească,
  • cu poziţii demne de catalog şi curiozităţi nenumărate,
  • cu boticul lipit de geam în căutare de înaripate,
  • cu preferinţe pufoase-lăţoase-zăngănitoare-luminoase,
  • cu cântec specific merge spre somn,
  • cu rugăminţi fierbinţi mai cere o porţie de mâncare,
  • tolănit mă aşteaptă la uşă,
  • vrea cu mine în cada cu clăbuc,
  • stă cuminte la tăiat de unghiuţe,
  • face ca balaurul la periat,
  • aşteaptă ham pentru plimbări,
  • pândeşte orice neatenţie pentru a devasta frigiderul,
  • doarme graţios în chiuvetă-cadă-fotoliu-sârmele de rufe-dulap-masă-cutii-pungi-maşina de spălat-birou-hărtii importante,
  • ştie să obţină ce vrea,
  • se uită cu graţie cum te trezeşti pentru că împinge-rând pe rând, obiectele de pe birou spre a te forţa să te trezeşti şi să-l hrăneşti,
  • salută dimineaţa punându-şi boticul rece şi umed pe obrazul tău
  • deschide uşile sărind pe clanţă
  • nu ratează niciun sertar deschis
  • se joacă de-a v-aţi ascunselea
  • se sperie şi-şi dublează părul de zbârlit ce devine
  • mânâncă sănătos şi nu face mofturi
  • varsă apa când nu e proaspătă
  • se joacă cu bile de cauciuc în miezul nopţii
  • se întinde la soare
  • cască miaunând
  • oftează la mângâieri, după care se relaxează şi adoarme
  • mânâncă din palmă
  • se aşează pe părţile dureroase ale corpului şi toarce
  • când îi este foame, are mereu impresia că te duci să-i umpli bolul şi stă numai în picioarele mele
  • când nu primeşte de mâncare când vrea el, exact în momentul acela…se aşează în faţa mea şi mă ceartă, miorlăind din ce în ce mai tare şi fixându-mă cu îndârjire
  • stă în lumina de veioză, ca diva în reflector
  • se izbeşte de toate alea în goană după fluturi, muşte , ţânţari, molii sau gânduri răzleţe
  • şi multe altele….

Nu, nu, nu….Muşeţel nu ar fi procedat aşa!

deh, fiecare cu plăcerea lui….

E clar, nu suport activitate dincolo de fereastră! Păi ce, prea multă mişcare prin copaci! Îmi ameţiţi visele şi-mi provocaţi spasme stomacale, nici bolul nu-l mai văd unde e! Am să miorlăi o dată la Rodi, poate vă vine ea de hac,… păsărilor!

După atâta agitaţie, după ce spală Rodi vasele, mă mai odihnesc şi eu un pic…. Nu mai pot, pur şi simplu sunt epuizat, trebuie să supervizez totul! Voi vă faceţi că nu vedeţi, ştiu că mă judecaţi…că păr de mâţă peste tot, că în bucătărie nu se cade, că ar trebui să am puţină jenă, că destul mă răsfaţă…dar ce ştiţi voi ce-i dragostea? Face mereu din imposibil, un absolut posibil! Ne mai miorlăim noi…

Somn uşor, Muşeţel!

E clar, nu poţi fi supărat când ai aşa ceva! Doamne, motanul ăsta îmi aduce atâta bucurie!

Doooormi, doooormi, Muşeeeeţeeel!

Şi… am reuşit şi de data asta!