Viaţă cu adevărat motănească

Cum e chestia aia: ”Viaţa e prea scurtă, numai că-s zilele prea lungi”? Eh, eu aş vrea s-o schimb şi aş zice că absolut totul trece fff repede că, abia reuşesc să mă dumiresc cum stă treaba cu schimbările produse. Aş pune cearceafuri pe toate oglinzile şi nu m-aş mai lăsa privită de nimeni. Nu vreau să văd nicio schimbare, nici măcar în ochii altora. Nu mă interesează, nu vreau să ştiu, nu mă ajută cu nimic. Cu toate astea, văd schimbarea în jurul meu. Nu pot îngheţa nici măcar în vis realitatea.

Norocel, era până mai ieri un ghindoc pielos, amărât şi fără ochi. Acum e o mândreţe de motănel, de 1 an(6 august). A supravieţuit tuturor previziunilor medicilor şi mi-a adus atâta bucurie. La câte ghiduşii face, la cât de calin este, la cât de mult îl scoate din lentoare pe Muşeţel, nici n-am cuvinte să descriu. De fiecare dată când face vreo nebunie, când are o poziţie greu de descris în cuvinte, când se cuibăreşte spre dimineaţă în unghiurile cele mai prietenoase ale mele, când sare după muşte şi ţânţari, când se sperie, sau când se plânge nevoie mare de ce i se întâmplă, când îi ţine isonul lui Muşeţel la foamea cea mare, când te lasă să-i tai unghiile sau când te împinge uşor cu lăbuţa când s-a săturat de mângâiat, dar niciodată nu muşcă, nu zgârie, nu te scuipă, nu se enervează…. da, de fiecare dată când se întâmplă astea, nu am timp sau n-aşajunge la aparatura cu pricina pentru a imortaliza momentele.

NoroNorocel

MuşiMuşeţel

Să-mi trăiţi, dragilor!

Echipa mea de bandiţi

În blăniţa lor se duc multe din tristeţile mele. Cum se mai iubesc ei, Doamne…

2012-10-30 12.00.57

2012-10-30 12.01.08

2012-11-09 20.52.01

2012-10-30 17.33.10

2012-10-30 17.25.05

2012-10-30 17.24.33

2012-10-30 17.24.21

2012-10-30 17.24.07

2012-10-30 17.33.02

2012-10-30 17.32.50

2012-10-30 17.32.53

Infuzie de Muşeţel

Muşi-Muşi

Cum trece timpul?! Pe 1 mai, Muşeţel face un an de convieţuire cu umanii. La mulţi ani, Muşeţel!

  • blănos fin,
  • răsfăţat şi fără mofturi,
  •  cuminte tare şi şmecher nevoie mare,
  • cu energie de leopard şi lene regească,
  • cu poziţii demne de catalog şi curiozităţi nenumărate,
  • cu boticul lipit de geam în căutare de înaripate,
  • cu preferinţe pufoase-lăţoase-zăngănitoare-luminoase,
  • cu cântec specific merge spre somn,
  • cu rugăminţi fierbinţi mai cere o porţie de mâncare,
  • tolănit mă aşteaptă la uşă,
  • vrea cu mine în cada cu clăbuc,
  • stă cuminte la tăiat de unghiuţe,
  • face ca balaurul la periat,
  • aşteaptă ham pentru plimbări,
  • pândeşte orice neatenţie pentru a devasta frigiderul,
  • doarme graţios în chiuvetă-cadă-fotoliu-sârmele de rufe-dulap-masă-cutii-pungi-maşina de spălat-birou-hărtii importante,
  • ştie să obţină ce vrea,
  • se uită cu graţie cum te trezeşti pentru că împinge-rând pe rând, obiectele de pe birou spre a te forţa să te trezeşti şi să-l hrăneşti,
  • salută dimineaţa punându-şi boticul rece şi umed pe obrazul tău
  • deschide uşile sărind pe clanţă
  • nu ratează niciun sertar deschis
  • se joacă de-a v-aţi ascunselea
  • se sperie şi-şi dublează părul de zbârlit ce devine
  • mânâncă sănătos şi nu face mofturi
  • varsă apa când nu e proaspătă
  • se joacă cu bile de cauciuc în miezul nopţii
  • se întinde la soare
  • cască miaunând
  • oftează la mângâieri, după care se relaxează şi adoarme
  • mânâncă din palmă
  • se aşează pe părţile dureroase ale corpului şi toarce
  • când îi este foame, are mereu impresia că te duci să-i umpli bolul şi stă numai în picioarele mele
  • când nu primeşte de mâncare când vrea el, exact în momentul acela…se aşează în faţa mea şi mă ceartă, miorlăind din ce în ce mai tare şi fixându-mă cu îndârjire
  • stă în lumina de veioză, ca diva în reflector
  • se izbeşte de toate alea în goană după fluturi, muşte , ţânţari, molii sau gânduri răzleţe
  • şi multe altele….

Nu, nu, nu….Muşeţel nu ar fi procedat aşa!

deh, fiecare cu plăcerea lui….

E clar, nu suport activitate dincolo de fereastră! Păi ce, prea multă mişcare prin copaci! Îmi ameţiţi visele şi-mi provocaţi spasme stomacale, nici bolul nu-l mai văd unde e! Am să miorlăi o dată la Rodi, poate vă vine ea de hac,… păsărilor!

După atâta agitaţie, după ce spală Rodi vasele, mă mai odihnesc şi eu un pic…. Nu mai pot, pur şi simplu sunt epuizat, trebuie să supervizez totul! Voi vă faceţi că nu vedeţi, ştiu că mă judecaţi…că păr de mâţă peste tot, că în bucătărie nu se cade, că ar trebui să am puţină jenă, că destul mă răsfaţă…dar ce ştiţi voi ce-i dragostea? Face mereu din imposibil, un absolut posibil! Ne mai miorlăim noi…

Somn uşor, Muşeţel!

E clar, nu poţi fi supărat când ai aşa ceva! Doamne, motanul ăsta îmi aduce atâta bucurie!

Doooormi, doooormi, Muşeeeeţeeel!

Şi… am reuşit şi de data asta!

Voi ce mai faceţi? Eu miau-bine!

Sunt cam năzdrăvan, recunosc! Dar am 10 luni şi Rodi mi-a spus că am voie. Ea mă iubeşte şi-mi zice în toate felurile, de abia apuc să le învăţ. Mă tot roagă să merg mai uşor, că sperii vecinii cu pasul meu apăsat, dar nu mai sunt un pui; de acum sunt stăpânul casei şi asta trebuie să se audă. Prin septembrie am început să-i dau de gândit lu’ Rodi şi m-a dus la castrat. S-a amuzat ea pe seama ameţelii mele de după, dar am iertat-o, că m-a răsfăţat după aceea.

Nici nu ştiu ce să vă mai spun despre mine! Îmi place să dorm la picioarele ei (dar numai după ce ea adoarme), mă joc toată ziua, noaptea nu mai fac gălăgia de altădată, sunt un mare pofticios aş mânca mai ales după ce am terminat de mâncat, urmăresc tot ce se întâmplă în casă-nu-mi scapă nimic…; când se deschide uşa, ţâşnesc pe scări, până la vecini după care mă întorc; Rodi cam ascunde canapeaua, nu ştiu ce îi face dar nu o mai văd ca până acum…

Oricât de pofticios aş fi, nu-mi dă din mâncarea ei, îmi pregăteşte separat şi mă roagă să am răbdare până mi-o pune în bol. Aşa că mănânc foarte variat: fructe, legume, cărniţă, cronţănele, brânzică de vaci, iaurt, peşte şi mai rar lapte. Vă vine să credeţi că încă mă şterge la funduleţ după una-alta? Doamne, ce ruşine, sunt băiat mare acum! Vorbiţi voi cu ea, chiar de ştiu că vă va refuza!

Apropo, puteţi să-i spuneţi voi că nu-mi place la periat? Că nimic-nimic, nu mă slăbeşte deloc, zice că trebuie să fiu curăţel şi mă tot caută peste tot şi curăţă, lustruieşte, taie, pileşte. Urlu, o avertizez nu alta şi nimic! Trece peste tot şi mă face gigea şi eu transpir, neştiind unde să mă mai ascund. Bine că nu trec prea des prin asta, am început să mă gândesc şi aşa….

Îmi place când cântă, tot repetă ea acolo ceva şi mă adoarme….mai tresar eu când se opreşte, dar adorm la loc pentru că are grijă de mine! Ştie că n-am chef mereu de drăgălit şi mă lasă în ale mele, dar şi când mă pun pe joacă e prima la de-a v-aţi ascunselea! Ne speriem reciproc şi ce ne mai place! E prietena mea de joacă!

Când e tristă e rândul meu s-o drăgălesc,iar ei îi place şi mă ia în braţe şi stăm aşa mult timp! Chiar dacă am cam stricat bradul de Crăciun, am dat jos globurile, am ronţăit materialul bradului, m-am jucat cu Moşuleţii ei, am desfăcut bomboanele tot nu am păţit-o!

Ultima mea realizare, în afară de deschisul uşilor şi a dulapurilor, e să deschid fermoare, în special cele de la genţile şi ghiozdanele/sacii lu’ Rodi, mereu găsesc acolo ceva cu care să mă joc şi prin care să-i atrag atenţia.

În bucătărie, obişnuiesc să sar în spatele aragazului. Şi asta pe la 6 de dimineaţă! Fac destul zgomot şi vine cu ochii cârpiţi de somn să-mi deschidă uşiţa pentru a reveni. E singurul meu mod prin care pot să-i atrag atenţia pentru masa mea super-matinală. Celelalte încercări( pupat, lins, muşcat, râcâit canapeua, jucat cu bilele, tropăit de pe scaun pe parchet, alergat prin casă şi oprit brusc în uşa de la sufragerie, sărit la cheile dîn uşa de la intrare, târât obiecte gălăgioase prin casă) nu mai au sorţi de izbândă!

Mi-e cam somnic acum, dar cum mai fac ceva năzbâtii sau îmi mai aduc aminte de altele, promit să cer voie să mă lase să vă mai spun câte una două, aşa…să ne mai cunoaştem şi noi!

Gata! Zice Rodi că-i timpul să mă spăl pe dinţi! Miauuuuuuuuuuuu

Muşeţel-cel-măricel

Nu ştiu când creşte domnia sa,uneori am impresia că se hrăneşte cu ambrozie;oricum,mai că stau cu ochii pe el să văd modificările,dar face ce face şi mă trage pe…coadă!

E mai liniştit Muşeţelul,dar nu foarte-foarte…căldura asta îl face zăbăuc tare.

Cum e măricel are meniu diversificat.Acum mănâncă brânză de vaci cu bucăţele mici de caisă,rar peşte la grătar(dar e fan total),ficăţelul îl lipăie una două,cărniţa cu morcov sau cu dovlecel.

Asta nu-l împiedică deloc să ‘fure’ din farfuria aflată pe masă,dacă se poate….cum îl strig,cum o zbughieşte cu viteza a’ mai mare….

E tare dulcel,la 4 luni şi 22 de zile…

Muşeţel de pus pe rană

Cum spuneam când spuneam,Muşeţelius e mai mareee!Bandit oacheş.(M)i-a(m) dus dorul cât am fost plecată…..dragu’ de el!Doamne,ce mă mai muşcă.Trebuie să-i spun cumva că la joacă nu folosim toţi dinţii!

Pe 1 iulie =4 luni!