Iubesc viata cu frica cu care ma afund in moarte

Nu uitati:ANUNT UMANITAR!
Familia Boicu mai are nevoie de vreo 150 de lei,iar maine merg spre Cluj la analize.
Va multumesc!

Coruri ortodoxe rusesti,care te duc in alta lume si te plimba printre ingeri,iar inima ti-e flacara,si roua si lacrima….

Intrebari(retorice)-15

Conteaza cauza disperarii?

Eu,din cand in cand o catedrala.Sufletul insa,clopot stins…

Pe dinafara,arata normal ca orice zid de caramida rosie,batut de ploaie,ars de vant,cu dor de reparatii pe alocuri prin colturile vechi-de-zile.Podelele mansardei scartaie sub pasii ingerilor,iar inauntru arar se mai tin slujbe;luminile sunt inca aprinse,acolo unde nu-s becurile arse,iar icoanele acoperite de praf inca au candele arzand…
Nu mai slujeste nimeni,iar oamenii nu mai dau cu anii pe aici.Slovele sterse pe carti arata folosinta deasa,candva,cand sufletul mai batea a chemare la slujba.Se mai intampla ca o raza de soare sa se mai anine de geana unui sfant si sa se odihneasca acolo pret de cateva minute,ascultandu-i rugaciunea.
Osemintele isi duc odihna sub pardoseala rece.Lespezi grele de piatra inchid intrarea,pe care,mai ieri,ca Lazar am intrat.


Foto:personala

Stare de vineri seara

Alta leapsa deconspirativa

Nu uitati:ANUNT UMANITAR!

Am primit o leapsa de Unnousens,merci,ma simt ca in generala:

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai?

Deja e prea mult.Ma cheama Rodica,am ani 1000,restul la banca de date.

2. Ai porecle? Care?

Da.Una dintre ele e Luna.

3. O melodie trista, una perfecta şi 3 care îti plac muuult
O melodie trista…

una perfecta…

si 3 care-mi plac mult:

4. Ai animal de casa? Care?
Nu.Mi-ar placea sa am o pisica.

5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?
Unul despre mine?Niciodata.

6. Primul citat care iti vine în minte. Nu trisa, fara Google!
„toate imi sunt ingaduite,dar nu toate de folos”(Sf.Ap.Pavel)

7. Desenul animat preferat din copilarie.
In copilarie daca aveam desene animate era deja prea mult,si sigur eram in vizita la prieteni…(deh,comunismul),dar am recuperat apoi.Prin anii ’90 era pe TVR1 „CROW”.

8. Iti place înghetata?
Da.Deja ma simt cu oracolul colegilor in fata,prin clasa a VIa.

9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?
Pilar

10. Zi-mi un banc!
Nu tin minte bancuri.Si doar n-o sa folosesc Google 😛

Leapsa merge la….exact la cine vrea.Am dat-o in bara de atatea ori,asa ca nu mai risc.

Visand ziua…

Nu uitati:ANUNT UMANITAR!

TRISTETI-Ilarie Voronca

Îmi port ca pe-un copil bolnav tristeţea,
prin parcu-n care frunzele, asemeni clopotelor plang;
şi-aud cum creşte neliniştea începutului de toamnă departe,
şi cum aleargă păsările ploii, pe acoperişuri negre şi se frâng.

E-aceeaşi amintire şi-aceeaşi deznădejde veche.
Aş vrea cu braţele tale de astă-vară să mă cuprinzi;
păşesc pe urmele trecutului nostru, cum aş merge după un om cunoscut,
şi, totuşi, nu-ţi mai găsesc gestul, în lacul cu mohorâte oglinzi.

E pretutindeni, un aer apăsător, ca de spital,
şi pomii în despletiri, îşi spun mâhniri ştiute.
Amintirea ta îmi închide drumul ca un mal,
şi-mi simt gândurile, în pietrişul umed, căzute.

Aşa: vino să-mi ridici sufletul, ca pe-o coajă de copac,
şi să-mi citeşti durerile închise – cuiburi de păsări triste,
acolo. Mâinile tale să-mi fie deznădejdii, mătăsoase batiste,
şi ochii tăi, pentru copilul tristeţelor mele, odihnitor hamac,

Vântul răscoleşte cerul ca pe-o carte deschisă.
Aud fâşâitul foilor pe care-s scrise atâtea poveşti dureroase.
… De departe vine prevestirea unui sfârşit apăsător,
şi eu îmi port tristeţea ca pe-un copil, prin săli de spital reci şi întunecoase.

Sarbatoare mixta- Naşterea Sf.Ioan Botezătorul/ Sânzienele

Partea religioasa:

Foto:aici

La noi, la romani, Sfantul Ioan Botezatorul este foarte popular, dand nume oamenilor, bisericilor, punandu-si amprenta asupra vietii gospodaresti si a rugaciunilor noastre.
S-a nascut in Tara Sfanta, in cetatea Orini, din batranii parinti Zaharia si Elisabeta. Zaharia era preot la Templu, iar Elisabeta, descendenta din neamul lui Aaron, era vara Fecioarei Maria.
Ioan(„Dumnzeu S-a milostivit”, ca nume iudaic), a fost implinirea rugaciunilor parintilor sai, la batranete, prin profetia Arhanghelului Gavriil. Despre Sfantul Ioan Botezatorul, numit si ultimul prooroc al Vechiului Testament, se stie ca s-a nascut cu sase luni inainte de varul sau, Iisus, Mantuitorul lumii; a practicat botezul”pocaintei”in raul Iordan; L-a botezat pe Mantuitorul, si a murit martiric de mana lui Irod, la dorinta Salomeei,nepoata sa.

Partea pre-crestina(populara),grefata pe cea religioasa:
Ziua aceasta este plina de zane, flori si acte magice.
Zanele, spirite feminine plurale(Iana Sanziana si Ileana Cosanzeana) au grija in acesta zi de iubiri indraznete, legaturi cu subinteles, de pruncii doriti si de cei aproape asteptati, de binefaceri inimoase si de vise marete. Se asigura ca toate acestea iau drumul stiut de ele, dupa care se transforma in flori si lasa natura sa-si faca treaba.
Florile, galbene si parfumate, in acesta perioada a solstitiului de vara(Gallicum verum), au proprietati magice, cu actiuni rapide, calmante si antiseptice; care,rezolva, in orice forma s-ar afla, durerile oamenilor. Stau pe capetele fetelor, prin asternuturile dragostei, pe case si pe grajduri, prin paduri si pe munti, numa-numa sa rasara dragostea si sa se anine de gatul celor sorociti.

Foto:aici
Actele magice tin de maritis si insuratoare, de prunci sanatosi si de fecunditatea pamantului. Le are oricine la dispozitie.
In tot acest lant simbolic(Sanziene-Iele-Dragaice) intervin si Soarele(principu feminin la daco-romani) si Luna(principiu masculin, Crai-Nou).
Baietii si fetele sunt foarte ocupate in aceasta zi,asa ca tineti-i departe de tehnica moderna, de incaperile casei si de intalnirile protocolare, asta numa’daca nu arde, caci au sa-si mplnieasca destinul in urmatoarele cateva ore.
Baietii aprind ruguri pe munti, iar facliile le invartesc deasupra capului in sensul miscarii soarelui la asfintit. Iar fetele fug pe dealuri si munti sa culeaga minunatele flori galbene si impletesc cununi, apoi le arunca pe casa tintind hornurile(principul masculin). Daca se anina de ele, e clar ca ursitul va veni in curand.
A doua zi, cu mare nerabdare, flacaii poarta flori de sanziene la palarie, ca semn ca la fata draga a cazut cununa de flori pe hornul casei.
Traditiile sunt in functie de zona, asa ca veti mai auzi si de cununi de flori puse pe gatul animalelor din ograda, sau atarnate de colturile casei, asteptarea viselor cu flori sub perna si cate si mai cate alte nebunii frumos mirositoare si aducatoare de sperante colorate.

Cum in zilele de sarbatoare nu se lucreaza, ziua se cinsteste cum se cuvine cu rugaciune si mers la slujba, iar in traditia populara este legat mersul la scalda, nesocotirea ielelor si munca la camp.

ANUNT UMANITAR

Pe familia Boicu am cunoscut-o prin intermediul Liei si a campaniei ei”Oameni darnici„,prin iarna.Ei stau in Codlea,Brasov.
Am sa va spun pe scurt povestea micutului lor fiu,Robert,in varsta de numai 4 ani.Chinuit pana acum de multe operatii,are varice esofagiene,pietre la bila si multe alte complicatii la ficat.S-a nascut aparent sanatos,ca la numai 2 ore de la nastere sa faca septicemie.
Robert are incontinenta urinara(asa ca foloseste Pampers nr.5).Pe 7 iulie trebuie sa ajunga neaparat la Cluj,la o ecografie doppler,care ii este vitala,avand nevoie si de schimbarea tratamentului.Pentru aceasta insa au nevoie de bani pentru drumul pana la Cluj si pentru ecografie.Suma este de 600 de lei.

Cine doreste sa-i ajute o poate face punand ceva banuti,oricat,in contul dnei.Eugenia Boicu: R068BRDE080 SV 68318580800

Daca va hotarati,puteti lua legatura cu mine si va pot da si numarul lor de telefon.
Aici puteti citi mai multe despre ei:
Despre Robert si familia lui-tv

Paseisti,futuristi….


Foto:Orzz

De mici ni se injecteaza in vene virusul succesului.Sa crestem mari,sa fim norocosi,sa ni se indeplineasca visele,sa avem slujbe bine platite,sa fim in randul lumii,etc..Cum altfel?Implinim idealuri marete si ne ratam gratios.
Se aduna priviri aspre,taieri de buget adolescentin,esti invatat cum e cu viata de adult din pruncie;ti se dau bani pe mana,cheia ti-e atarnata de gat si esti trmis sa dai piept cu balaurul financiar,care te asteapta dupa colt,la toneta cu inghetata sau la magazinul cu jensi,si te ademeneste sa nesocotesti sfaturile parintesti.Cum e cu viata te vei dumiri mai incolo,cand nu-ti ajunge bursa studenteasca pentru tot ce ti-ai propus,cand inveti ca poti citi si carti de la anticariat,cand nu poti iesi in fiecare saptamana la film(nu ca ti-ai fi propus neaparat) si ca vacantele de unul singur cu prietenii nu pot fi atat de dese(traiasca taberele studentesti,ca doar n-ai muncit pe gratis :P).
Sa-ti incepi viata de dupa studentie,mai ferice sau mai anevoioasa,cu examen pentru ocuparea vreunui post firoscos,cu sefi aiurea si colege din cand in cand normale.Macar sa faci ce-ti place si sa nu te apuce reveria,ca totusi esti la inceput.Ar fi cazul sa inceapa sa-ti mearga bine,ca n-ai bani pentru psihoterapie(nu ca te-ai duce),iar rugaciunile stiute iti sunt singura alinare.
Acum e momentul sa regreti,sa-ti doresti sa fi fara responsabilitati,sa doresti doar veri lungi cu cartea-n brate,sa fi dus de parinti de mana prin parc si sa-ti cumpere vata de zahar sau floricele,sa stai pana tarziu afara si sa joci castel sau carti la lumina lanternelor furate de-acasa;sau nu,sa fi bataios;sa ii iei pe sefi de guler si sa-i asezi comod in fotoliu,sa nu sa raceasca;sa accepti ca nu esti unicul in viata nimanui,dar sa pastrezi un astfel de loc in inima ta;sa stii ca tot ce-ti doresti se obtine cu cearcane,cu lacrimi in coltul ochilor,cu pumnii stransi si bruxism din cand in cand in somn;dar ca fiecare moment senin e al tau si peticul tau de cer nu mai e cu chirie,iar dragostea nu-ti mai e marunta,chinuita si anemica.
Sa te intorci,sa ramai sau sa mergi mai departe?Mitul raspantiei.
Orium ar fi,trecutul sau viitorul isi iau tainul din viata ta,te macina la piua de piatra si te transforma in subiect de discutie pentru psihiatrii.Toti stiu ce ai,de ce faci asa si nu invers,ce ai gresit si de unde sa reincepi(daca se mai poate face ceva),cat mai ai,cate sanse ti se dau si nu mai conteaza lista asta care se poate prelungi in functie de oricine…
Asa ca,fiti sanatosi,traiti-va prezentul cu doua talere:trecut si viitor,fiti carne de tun pentru psihiatrii,dar fiti senini,taxa pe nebunie inca nu s-a pus….

Despre iubirile fericite-Andrei PLEŞU

Dilema veche- nici aşa, nici altminteri


Foto:Dilema veche

„Se vorbeşte foarte mult despre iubire. Cu o unanimitate uneori suspectă. Toţi sînt de acord că iubirea e un lucru (foarte) mare, că e rostul şi încununarea oricărei vieţi, că rotunjeşte şi justifică totul. Toţi ştiu citate celebre, poveşti de dragoste celebre, toţi recită, la o adică, capitolul 13 din prima epistolă către Corinteni, sau, dacă sînt mai „umblaţi“, pasajul din Paradisul lui Dante despre amorul care „move il sol e l’altre stelle“. Cînd se vorbeşte despre iubire, îmbujorarea lirică şi surîsul sublim sînt de rigoare. Problema este că mai toţi, oricîtă literatură, filozofie şi mistică ar invoca, se gîndesc, în fond, la cîte o poveste romantică de tinereţe, la Mărioara sau la Ionică, la o trăire privată, parcursă exoftalmic, în transă.
Pînă la un punct, e normal să fie aşa. Fără experienţa nemijlocită a îndrăgostirii, fără episodul, uneori lunatec, al pierderii de sine în silueta celuilalt, iubirea rămîne o abstracţiune. Accesul direct la „amorul sacru“ e rar. Abordabil şi distribuit „democratic“ e „amorul profan“: afectul imediat, incendiul lăuntric, inflamaţia dulce a minţii şi a corpului. Nu se poate delimita pieziş între eros şi agapé. În firea ambiguă a omului „căzut“, ele se întrepătrund euforic, uneori primejdios, alteori în chip salutar.
Şi totuşi, idolatria iubirii, retorica facilă a unei siropoase giugiuleli cosmice, nu sînt de natură să lămurească nici termenul, nici trăirea în sine. Din cînd în cînd măcar, trebuie să vorbim despre iubire „la rece“, oricît de mult am leza, prin asta, „tribul“ patetic al Emmei Bovary. Din cînd în cînd, trebuie să punem la îndoială gata-făcutul temei, poncifele ei şi chiar febrele proprii.
O primă tentativă de eliberare din plasa subînţelesurilor de duzină ar putea fi demontarea unui binom care parazitează de secole – a demonstrat-o Denis de Rougemont – spiritul european: binomul iubire-dramă. Cultura europeană a creat, într-adevăr, de la Tristan şi Isolda încoace, un model erotic destrămător: iubirea e pasiune, deci suferinţă, deci nefericire. Ea se asociază cu irealizabilul şi, în cele din urmă, cu moartea. În termenii lui de Rougemont, „iubirea fericită nu are istorie“. E anonimă şi mută. „Vocale“, memorabile, exemplare sînt marile eşecuri amoroase, neîmplinirea, imposibilul.
Mitul acesta, care are înălţimile sale literare, dar şi trivialităţile sale caragialeşti (Miţa Baston, „singură şi ambetată“) continuă să fie un reper al multor poveşti de iubire. Împotriva lui, ar fi de reflectat dacă nu cumva iubirea adevărată nu se califică drept „adevărată“ tocmai în măsura în care provoacă fericirea protagoniştilor, în măsura în care e resimţită ca o împlinire fără breşă, fără sincope, regrete şi amărăciuni. Iubirea adevărată e o experienţă a bucuriei împărtăşite şi ea iradiază, ca atare, în întregul spaţiu din jurul său. Evident, nu am în vedere placiditatea bovină a unei nesimţiri în doi, nu cred în utopia unei exaltări de fiecare clipă, sau în convieţuirea paradiziacă, în care totul e roz, adorabil, ireproşabil. Vreau doar să spun că dacă o întîlnire de dragoste devine prea complicată, dacă emoţia, farmecul şi plăcerea se umplu, dintr-un motiv sau altul, de cearcăne, ceva în măruntaiele acestei întîlniri e pe cale de a se deteriora. De asemenea, dacă frumuseţea întîlnirii se cuplează cu nefericirea masivă a altora. O mare iubire care sfîrşeşte prin a ruina cariere, caractere, vieţi e o iubire mai curînd strîmbă şi are puţine şanse de happy end. Sintagme de tipul „sînt îndrăgostit fără speranţă“, „sînt îndrăgostit şi mă simt vinovat“, „sînt îndrăgostit şi nu mai sînt bun de nimic“ n-au ce căuta în vocabularul iubirii. Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amărăciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor şi tot alaiul de indispoziţii cotidiene care confiscă uneori, inflaţionar, viaţa cuplului sînt preliminarii şi semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ al reuşitei umane, o binecuvîntare care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează inventarul destinului pămîntesc. Fericirea se multiplică, atunci cînd e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului aşază asupra întregii comunităţi un cer mai curat şi mai hrănitor.
Ştiu foarte bine că descrierea de mai sus nu se potriveşte tuturor iubirilor, că iubirile fericite nu se întîlnesc pe toate drumurile (deşi sînt sigur că ele sînt mai numeroase decît ne închipuim). Dar iubirile nefericite ar trebui şterse din registrul iubirii: admit că ele sînt curente, aproape inevitabile şi că îşi au nimbul lor de tragism şi de respectabilitate. Nu sînt însă iubiri adevărate: sînt doar teribile probe existenţiale, provocări tainice ale sorţii, materie primă pentru o eventuală soluţie de înţelepciune. Iubirea adevărată e fericire pe termen lung, sau nu e deloc. Aşa ceva nu există? Bine. Atunci nu există iubire adevărată.”