Sa vrei sa mori(de dureri de picioare),din dragoste de Herta Muller…


Humanitas.Ora 3 si ceva a dupa-amiezii.Obosita de-mi ieseau ochii din piele de somn,imbracata in ritm alert,cafengita printre picuri…alerg cat ma tineau opincile spre tinta propusa:Kretzulescu!
Ok!Zis si facut(planuiam de ceva vreme asta,ziceam ca nu mai vine….).Caut prin casa disperata Vulpea mea si normal ca nu o gasesc!Imi zic ca nu conteaza,ca tot urma sa cumpar Calatoria… si Leaganul….In fine!Ma gandesc la nebunia ce va urma si-mi iau ca prieten timpul,ceea ce s-a dovedit ca a fost mereu in favoarea mea.Ajung!Cativa oameni in librarie.Cumpar cartile ce mi le-am promis,plus 2 de poezii(nu ma puteam abtine) si ma mai plimb vanand un loc bun de stat.Cum n-am gasit,dand de tot felul de artagosi,culti si importanti…m-am facut mica si cumintica intr-un colt,aproape nevazuta,daca nu sesizam din gesturile agentilor de paza(dintre ei si stafful Humanitas)ca stateam prea bine pe podiumul de unde urma sa vorbeasca Herta Muller.Imi trecuse mie prin minte ca prea era gol si bun locul ala….si-mi laudam eu inspiratia! :))))))
Buun!Se face ora cu pricina,adica 5 ale amiezii si se face liniste in….sala!Lumea,certata mai devreme cu presa,ca prea isi baga coada peste tot si are privilegiul”locului in fata”,se linisteste si asteapta mana…fiecare cu ce avea la indemana:polonice,lingurite,ibrice si alte boluri.

Dl.Plesu(febletul meu)face frumos introducerea…in scena(asta dupa ce vorbeste Denisa Comanescu),bineinteles;ca mai apoi,s-o comita grav si (i)remediabil.Se si nu prea mira de multimea prezenta spunand ca:multi se afla aici deoarece au trecut pe strada si au vazut imbulzeala si s-au gandit sa vada ce e si au ramas!Ups!M-am trezit ca spun tare:multumim!Dupa care se aud alte voci,care mai de care vituperand gafa onorabilului.I s-a sugerat chiar sa taca,deoarece lumea nu a venit pentru dumnealui.In fine,dl.Plesu se opreste si intreaba candid daca a jignit…se raspunde aproape pe voci ca da,iar dl.Plesu promite ca va fi cat se poarte de scurt discursul sau.Ceea ce a fost,avand in vedere stanjeneala de pe chipul Hertei Muller.

Aceasta a vorbit si mai putin,vadit impresionata,modesta,nemteste de serioasa si neincrezatoare in prea-frumoasele cuvinte ale prietenului Plesu,care s-a declarat fan al felului in care stie sa-si traisca viata,gandurile si cartile.O fi avand dl.Plesu dreptate,dar tot gafa-i sa zici omului ca-i adunat de pe strada…Urat,tare urat!In fine!Trebuie sa mananc ceva dulce(ceea ce e imposibil),ca sa-mi treaca dezamagirea!

Au urmat autografele,fotografiile cititorilor,coada interminabila(nu si pentru mine!) si autografele Hertei Muller,care nu mai putea de oboseala…
Am luat autografe pe cele 2 carti si am fugit in lume,in cautare de aer si de liniste pentru a pritoci informatia!Am mai vazut una alta,de povestit mai departe(fotografiile sunt facute la limita echilibrului,cu aparatul cocotat peste capetele binevoitorilor ascultatori,intr-un echilibru precar al opincilor mele,cu mainile ce parca au nevoie de o infuzie de calciu sa nu mai tremure asa)….

Herta?Mi-a placut!Astept sa citesc cartile cumparate si sa patrund in lumea ei;lume nedorita,necautata si nechemata,dar pe care trebuie sa o impartaseasca pentru a-si exorciza starile si a face pace cu prezentul…Trecutul?Cine stie daca-l va ierta,de uitat insa,niciodata!
Heil Herta!

Anunțuri

Iesiri tiptile din oficial

Daca te uiti prin diverse forme ale vietii agitate,risti sa fii linistit pret de cateva ore.Usi incuiate,pasi innodati spre o destinatie prea cunoscuta,apa cerului in par,graba mare.Memoria face apel la civilizatie.Insa telefonul e uitat acasa,acte ioc.Ce usor e sa nu existi!Lipsa te face sa te gandesti la ce se intampla cat tu nu existi acolo,unde esti cautat,sau crezi ca esti cautat.Orice se poate intampla cand lumea nu mai are cum sa ajunga la tine.Si totul fara stirea ta!E ca si cum scoti imediatul din priza,sperand ca totul se va intampla cat ai fost neatent.Numai ca,revenirea iti indica faptul ca n-ai fost exclus de la nimic….totul se petrecea in afara ta,iar tu erai prea ingrijorat sa vezi ca nu faceai parte din distributie.Nu pierzi nimic,de fapt nu erai inclus.Ce atatea griji??!!E bine sa te deconectezi de la oficial si sa traiesti un pic…in aer….macar pret de cateva ore!
E bine de uitat (mai des) telefonul acasa….


Foto:Gazo

Duhul vorbelor(8)

Vorbind de epoca sa(sfarsitul secolului XIX),Max Nordau isi diagnosticheaza vremea:„Civilizatiei de astazi,ale carei trasaturi distinctive sunt pesimismul,minciuna si egoismul,ii vad succedandu-i o civilizatie a adevarului,a iubirii pentru aproapele noastru,a bunastarii”
(Max Nordau,Minciunile conventionale ale civilizatiei noastre,1883)

Gasesc”obiecte”pierdute

De multe ori am fost pusa in pozitia de cautator al propriilor dorinte.Dar,cum e aproape normal(la mine,cel putin),sunt momente cand nu mai stiu cum arata,unde e si cum as putea gasi acel „ceva”.Ca un orb,bajbaiam in intuneric…inca mai fac asa…
Fie ca retin un gest,o vorba,o culoare,sunete, nu le pot lega de ceea ce vreau sa-mi amintesc,de ce vreau sa stiu,sa vad din nou,sa…
Stiu ca e pe undeva,ca va veni,ca e foarte aproape,ca trebuie doar sa inchid ochii iar buzele sa-mi adanceasca sufletul in rugaciune,linistea sa odihneasca creierul si totul va iesi la suprafata,atat de simplu pe cat de complicat pare.Ca in copilarie,cand doar scosul limbii in vazul asistentei strengaresti cerea imperios amintirea cuvintelor aflate „pe limba”….uneori chiar mergea,nu gluma!
De catva timp ma caut,dar nu mai stiu cum arat.Oglinzile nu-mi mai arata chipul,chiar sa fi facut un pact pe ascuns?Vreau sa ma leg de ceva,de-o amintire cu mine,de-un suras,de-o privire fugara…toate imi scapa printre degete.
Ma las pe mine,am sa ma declar cat de curand la”obiecte pierdute”…

P.S:pana una alta,am cautat asa de mult timp melodia asta,incat gasind-o astazi(iar cautand),am zis ca totul e posibil,intr-un timp nestiut de mine…Nu stiti ce bucurie m-a cuprins!E ca si cum mi-am gasit inima…dar azi,nu-i decat o melodie.Maine,poate,cine stie?

Chiar Nina,cum s-a ajuns aici?

In asteptare de…


Foto:ravis-sante

Pauza-Nora Iuga

totdeauna seara o asteptare
sta cuminte langa scaunul meu
si imi fixeaza usa
eu cred ca-mi cheama jucariile inapoi

poate ca suna chiar acum
si pe vizor e o pauza mare alba

dar unde mi-am pus crimele acelea
prin ce caiete?

Raspuns peste timp:nu,nu-mi complic viata!

Sper din toata inima mea.E singura ratiune de-a exista.Neg cu vehementa evidenta ce(poate)pentru altii se numeste realitate.Nu ma pot clinti un cm din aceasta pozitie.Nu poate fi altfel,nu?Imi imaginez cum ar arata viata fara speranta,fara sa am vointa sa mai sper:as ingheta de spaima,m-as ascunde dincolo de vreme ca sa nu ma vada nimeni,as disparea prin refuz de participare,as capitula in propria nimicnicie,plansul mi-ar fi prea greu de suportat(nu mereu aduce liniste!)…Nu-mi permit asta,caci speranta aduce atata lumina,ma imbratiseaza si-mi aduce pace…cat a spera pentru inca o zi!Sa nu iti inchipui ca-mi fac planuri!Nu!Doar pentru ziua de maine!
Nu ma compatimi!Nu ma mint frumos!Sunt extrem de lucida!Tocmai de aceea sper.Asta nu inseamna ca sunt vesela,ca mi-e bine,ca visez frumos mereu,ca am zambetul cat fruntea,ca desenez norisori pe oglinda aburita de la baie,sau ca sunt cu mintea aiurea…Nicidecum!Normala sunt,cu pulsul cam slab in ultima vreme(ce-i drept!),mai uit sa mananc(dar nu-i o problema asta),insomniaca(inca!),analitica,
emotionala(bat-o vina de slabiciune!).Niciodata n-am crezut mai mult ca acum ca imposibilul va deveni posibil.Cum?Cand?…Mai conteaza?Eu nu pot exista decat asa.Iar imaginea e intregita de speranta,de ce va aduce ea;poate undeva,candva,poate la sfarsitul timpurilor…Imi astept tainul care face sfera perfecta,vederea clara,inima intreaga….
Sper,altfel nu pot rezista vietii asteia!Si vreau sa rezist si stiu sa astept…


Foto:m0thyyku