Mereu în căutare de bunici

Selma Lagerlöf

Ştii cum e să ascuţi timpul, pentru a nu intra dureros în toate ungherele? La mine merge cu poezie şi cu citit cărţi pentru copii! Cum să poţi fi om mare, să înfrunţi dureri de nesuportat, să ai curajul să plângi nevăzut, să poţi dormi dacă nu ştii să fii copil? Aşa că pentru o perioadă, am trecut de la poezii la poveşti. N-ai idee ce bine îmi face cartea asta! 🙂 Bucură copilul din tine, are atâta nevoie de mângâiere!

Anunțuri

Duhul vorbelor (19)

”Abia când avem experienţa unei existenţe inautentice, descoperim angoasa de a fi şi ‘grija’ morţii. Heidegger admite, într-un comentariu la prima Epistolă paulină către Tesaloniceni, că asumarea credinţei modifică radical datele problemei. Insul credincios ştie încotro. Nu moartea, ci reînvierea, parousia, a doua venire a lui Iisus, constituie orizontul existenţei sale. Angoasa este înlocuită, astfel, cu o stare de veghe orientată. Aşadar, pentru creştin, ‘căderea’ nu e resimţită ca o circumstanţă neutră. Căderea protopărinţilor e experienţa inaugurală a ieşirii în afară: din grădină în deşert, din condiţia filialităţii în aceea a suficienţei adulte, dintr-o inocenţă atotştiutoare într-o competenţă contraproductivă. Iisus însuşi n-ar fi asumat deplin condiţia umanităţii Sale, dacă n-ar fi făcut-până şi El- experienţa ‘exteriorităţii”’.

(Andrei Pleşu, Parabolele lui Iisus, Ed. Humanitas, Buc., 2012)

Întrebări (retorice)- 47

Ce faci când ies oamenii din cameră, din autobuz, din sală, din baie, din viaţă, din minte, din suflet, din tine şi intră…. altundeva? Te apuci să-i cauţi printre cărţi, te uiţi aiurea pe fereastră, pui picioarele pe masă, te dezbraci de toate cele, pleci şi tu, îţi eşti duşman, îi eşti duşman? Nu? Da? Poate? lasă…