Claustrare- ziua 19

De când cu claustrarea asta sunt mai atentă la fotografii! Privirile oamenilor mi-ar sta frumos în CV ca preocupare în singurătate. Ochii spun atât de multe….adică tot. Tot e ce e ascuns, secretizat, negat, acoperit, neștiut…tot. Și mai bune și mai rele.

Să le spună cineva oamenilor că nu-i de ajuns să zâmbească…e nevoie de lumină, de pace, de bucurie, de dragoste…pentru zâmbetul ăla…

Aș cere la CV și…mneah, aș cere, așa, ca fapt divers chestii…fără pregătiri…să văd pe unde scoate zâmbetul…

Buna-Vestire altfel…

– a murit Paul Goma din cauza pandemiei

– vad ca reusesc sa fac combinații interesante în bucătărie din orice găsesc prin frigider/dulapuri, dulci sau sărate 😉

– filme pe bandă

– citit cum n-am visat

– aceleași insomnii

– pauză de FB

– o ciudată senzație de cușcă, sentimentul că am pierdut ceva important, gol în stomac

– descopăr oameni din trecut mai proști decât îi știam, senzația de câh nu-mi dă pace

–  parcă umblă moartea pe străzi, deghizată în ce iubim mai mult…unii cumpărăturile, alții lătratul la praf, alții peste unii

– parcă lumea începe să se vindece fără noi

– altarul s-a ascuns în suflet

În toată această nebunie Vestea Bună a venit..mi-a scăpat, însă, stau s-o descifrez….

 

 

S.O.S

Un dor de 9 ani

Mai nimicuri….

Orice ai zice….aș vrea să știu că ești bine, că trăiești, că ți-e mai bine făra mine, că….

Și mă trezesc!

Cum(va)…

oare cum se transformă trecutul în trecut?

Rezistă

Nu. Nu vei renunța. Mai e puțin şi…