Superblog 2013, Proba 19: Spune-mi ce brânză mănânci, ca să-ţi spun cine eşti!

delaco_fan_branza_proof

UPDATE: PUNCTAJ 97

Sunt psiholog clinician de 15 ani. Îi cunosc pe oameni după dependenţele lor. De fiecare dată când sunt în preajma deliciilor culinare, privirea mea specializată în detectarea obsesiilor se agaţă de farfuriile mesenilor din preajma mea. Mai că nu trebuie să deschidă gura, şi ştiu cu cine am de-a face. Vechile proverbe ţin să-mi întărească experienţa: ”spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti!” Să nu crezi că acest obicei transformat în profesie a venit oricum, oh, nu! Sunt eu însămi, pasionată de brânză, îi cunosc pe ceilalţi pornind de la mine. Am fost primul subiect al studiului de peste 15 ani: ”Dependenţa de brânză- date caracteriale şi consecinţe”. Sunt fan brânză de când mi-au dat primii dinţi! De dimineaţa până seara înfulec în grabă sau în tihnă brânză- şi nu orice brânză, ci minunăţii de brânză. Gătită sau crudă, ca fel de mâncare sau ca desert, brânza e deliciul gurmanzilor, al oamenilor rafinaţi, al oamenilor nemulţumiţi cu puţin. Ah, nu doream să mă caracterizez, dar dacă aşa a ieşit…

Într-o sinestezie culturală, farfuriile pline cu tot felul de bucăţele de brânză şi fructe sau legume mie îmi spun cu totul altceva decât vouă, celorlalţi. Nu? Voi vă umpleţi farfuriile, eu le(vă) citesc!

Oare câţi dintre voi, văd în imaginea de mai jos, un tip(o tipă) cu aspiraţii înalte, care nu se mulţumeşte cu puţin şi vrea totul repede, acum, oricât ar munci pentru asta?! Are un deranj controlat în farfurie. Se vrea observator fin al lumii înconjurătoare, cu toate că lasă impresia că e nepăsător.

Sau, acesta(aceasta), care are nevoie de protecţie, care ţine la spaţiul personal şi şi-l îmbăgăţeşte continuu? E într-o stare proastă, momentan. Culorile din farfuria lui îmi arată cât de mult doreşte să arate altceva celorlalţi, să păstreze aparenţele, să fie lăsat în pace, să-şi protejeze bruma de secret din viaţa lui? Gust şi savoare şi nevoie de stabilitate, nevoie de pliere pe situaţie… Ce ziceţi?

Sau jucăuşa din imaginea de jos, care e năstrujnică şi cochetă. Care-şi trăieşte viaţa activ şi fără regrete? Care face combinaţii periculoase şi-şi exibă dorinţele carnale cu atâta gingăşie? Să ai o astfel de persoană alături e mai mult decât ţi-ai putea dori: tonică,, agreabilă, complicat de implicată în tot ceea ce se întâmplă în jurul ei. Ce mai, gustoasă!

Sau colegii din imaginea de mai jos, care împart aceleaşi plăceri şi care discută despre fete la pauza de prânz dată de firma corporatistă la care lucrează. Se grăbesc băieţii, sunt mereu pe fugă. N-au timp pentru lucruri neimportante. Totul se măsoară în bani, importanţă şi-n viitor. Scanează rapid situaţiile şi iau decizii cu viteza fulgerului. Pragmatici până dincolo de cuvânt şi frumoşi pe cât cere uzanţa. 😛

Dar de domnişoarele din imagine ce ziceţi? Zvelte şi diafane ca nişte rândunici. Mereu preocupate de siluetă, mereu în pas cu moda şi-n goană după sport. Prea graţioase să poată mânca altceva. Până şi visele le sunt light. Gândesc pur şi-n culori tari. Sunt vaporoase, îmbrăcate în lumină şi permanent preocupate de sănătate. Le vrei în preajmă? Pregăteşte-te să le semeni…

Oh, domniţele acestea sofisticate, cu genţi din piele de crocodil, preocupate de cultură şi de stil, mănâncă în fiecare zi la restaurantul din colţ. Pline de graţie şi desprinse parcă din cartea de bune maniere, sunt parfumate şi pomădate şi coafate ca-n reviste. Sunt prinţese, sau regine trezite în secol târziu şi plantate într-o eră neprielnică, în care totu-i pe fugă, iar tihna lor parcă îndeamnă la veşnicia plăcerii…

Şcolari, ah, n-am spus nimic de graba care umple ghizdanele în 5 minute. Totu-i pe fugă, dar totu-i sănătos şi gustos. Proteine, efort susţinut, neoroni încinşi. Repede şi bun, pe lungă durată.

Adolescente, hmmm, viitoare femei frumoase. N-au lăsat încă joaca, dar nici vârsta adultă nu le e străină. Vor de toate, cât mai multe experimente, vor să fie iubite de feţi-frumoşi, să fie adulate şi să fie curtate. Mereu pe tocuri şi cu fustiţe vaporoase, nu aleargă niciodată după mijloacele de transport, dar se lasă alergate de băieţi. Să arăţi ca ele nu e lucru uşor. Multe reviste de citit, multe ponturi de ţinut minte, multe ore pierdute pentru îmbunătăţirea tehnicilor de machiaj…Ce mai, e greu să fii tănără domnişoară în plină…expansiune!

Ce ziceţi de familista aceasta? Mereu la punct cu tendinţele în modă, ştie să-şi crească bebeluşul cu graţia cu care face sport, dragoste sau cu care se plimbă printre rafturi la shopping. Gospodină desăvârşită, fără să aibă 100 de kg şi fără să-l aştepte pe soţ cu basmaua pe cap şi ciorba pregătită. Ea le ştie pe toate, într-un mod natural. E fericită cu alegerile făcute şi-are o ordine interioară demnă de invidiat.

Aici, pe cât de multe bunătăţi vedeţi înşirate, pe atâtea dureri şi lacrimi înnodate. E un haos sentimental aici. E grav, trebuie intervenit. Aici se suferă cumplit. Cineva a fost părăsit de curând şi-a lăsat dezastru în urmă. Se încearcă peticirea, supravieţuirea, ieşirea din respiraţia sacadată. Eu vă las acum, am pălăvrăgit mult pe aici, iar ”farfuria” asta are nevoie de ajutor. Dr. Cheese e pe baricadă, a făcut o anamneză rapidă şi pleacă la salvat de suflete.

Pizza pe paine

Mă duc să ajut alt fan al brânzei. Aşa cum mă ajut şi pe mine. Ce credeţi? Şi eu mă mai surprind punând în farfurie anumite feluri de brânză, în anumite combinaţii, în aşa fel încât la o privire mai atentă îmi dă de gândit. Ah, nu doar pe alţii îi ajut, ci şi pe mine; care, uneori, minţindu-mă că sunt ok, mă prefac că mânânc doar….legume!

Să fiţi iubiţi de brânză-n tot ce faceţi! Iar eu să fiu atentă care e starea voastră. Ştiu, mi s-a mai spus ”ghicitoarea-n brânză”, dar să ştiţi că nu mă supăr; numai că nu-i ghicit, e pură ştiinţă…brânza asta!

Articol scris pentru Superblog 2013.