De cand timpul se masoara in luni….


Foto:british-lover

Lipsa vederii face oare conturul fiintei sa se piarda?Lipsa atingerii lasa corpul fara forma?Auzul isi pierde memoria vocii ce pana mai ieri ii era draga?
Ce face timpul din noi,in afara sa demoleze tot ce-am construit?Sau macar ni se pare ca am construit,poate ca era deja si noi doar am luat in”stapanire”…
Cand te simti rau,ai nevoie de raspunsuri imediate,ca de medicamente;care sa rezolve,macar provizoriu,starea in care iti esti strain.Ce poate fi mai rau decat sa nu te mai recunosti in pielea ta,sa-ti fie dor de momentele in care gesturile iti erau familiare,iar gandurile chiar prietene?
Ce faci in momentul in care simpla trezire de dimineata e cea mai grea durere;cand refuzi lumina ce-ti inunda retina,iar gandul ca lumea nu poate incepe fara tine nu-ti mai da pace?
Intrebarile curg fara noima din asternuturi si se tarasc dupa tine la baie,aud cum apa iti trezeste epiderma si vad cum oglinda nu te primeste pe suprafata ei,stricandu-i luciul…si raman suspendate,agatandu-se de fiecare por disponibil,ducandu-te spre nebunie.
Diminetile si noptile sunt de cedat altcuiva;cuiva care se descurca mai bine,care e mai putin constient de ceea ce i se intampla,care suporta linistea apasatoare si neintreruptele asteptari,care stie cum sa reziste si tine reteta doar pt el…Restul nu conteaza,esti prea ocupat,prea”fara tine”,ca sa-ti mai dai seama ca vietuiesti…
Ce face”absenta”din noi?Poate o amintire in minus,o durere mai putin,un gand lipsa,o fapta taiata de pe lista,un vis mai putin de bifat…