1,1,2,3,5,8,13,21,34,55,89,144…

Anunțuri

Post-title

Când treci prin faza aia în care crezi că im-posibilul a pierdut prefixul şi te-a lăsat fără haine de iarnă…..

Câteodată, lucrurile imposibilie sunt sigure, chiar dacă-s negative. Te obişnuieşti cu negaţia, cu refuzul, cu lipsa. Dar când se transformă brusc în afirmaţie, ceva iese prost. Să fie şocul? Habar nu ştiu…

Mă uit împrejur şi caut un pled să mă învelesc, sau nişte braţe. Bine, mai bune sunt nişte braţe. Da, le primesc…aşa e promisiunea! Se livrează cu o privire caldă la pachet. Cu aceeaşi privire cu care am primit şi…

Cum să don’t worry şi să be happy?

Chiar aşa? Se ia o zi de dimineaţă şi se întoarce pe dos, aşa, ca să nu se deoache. Se caută de cusururi şi se scutură de praful şederii prea mult ”la raft”…şi ce-o mai ieşi după, n-are cum să fie mai prost decât…altceva!

N-am înţeles nimic, şi parcă-s cuvintele mele.

Totuşi, cum să şi să nu ă?

Chiar nu-mi iese. Să-ţi zică X că-i albă, când ea e colorată în cacao, toată ziua, că…noaptea oricum nu mai contează, parcă-i prea de tot. Şi, pe bune acum, chiar mi-am schimbat ochelarii, de curând! Nu şi dislexia…corectez într-una!

Clar, fericirea nu-i de mine! Aştept păreri…pe calea aerului, dacă se poate: porumbei, fluturi, îngeri…