de vreme ninsă

Când ninge am pielea de găină. Nu, nu de frig, de fierbinţeală. Arde-un foc în mine, cred că-i soba în care cad darurile Moşului. Se aud colinde dincolo de piele. I-o ‘ntreagă lume dincolo. Câteodată mă mir, uitându-mă în jur, cum oamenii nu observă nimic. Cum nu se apropie cu urechile de pielea mea. Cum nu ciocăne, ca să vadă cine-i dincolo de…mine?! Ciudat, oamenii trec indiferenţi, iar în mine-i totul o vâlvătaie. Nu, nu aud voci, sau dacă le aud, ele nu-mi vorbesc. Nu mi se adresează niciodată. Au ceva de spus celorlalţi, dar ei sunt surzi.

Cum pot trece pe lângă mine, fără să sesizeze nimic? Cândva, nu ştiu când, se va întâmpla ceva. Mă voi sparge-n mii de bucăţi. Sau, nu, lumea de dincolo de piele va ieşi aici. Sau nu, cineva va auzi ce se întâmplă în mine şi mă va diseca, dând drumul interiorului meu, eu…dispărând…

Anunțuri

Întrebări (retorice)- 61

Cu ce se umple golul?

Un fel de ”Scoală gazdă bună”, că-i ziua ta…

Să fie amintirile mai călduroase iarna de mă cuibăresc atâta-n ele? Sau aşa mi-s eu mai cu trecutul, mai ca babele, mai cu ştergarele udate-n lacrimi? Merg afară să iau o porţie de frig şi de zăpadă-n faţă, poate s-or estompa umbrele, poate or intra în casă înaintea mea! Apoi am să aerisesc…Ah, nu să le scot afară, ci să le împrospătez! Când o să vreau să uit, voi anunţa, voi striga, voi trâmbiţa, sau pur şi simplu…mă voi stinge!

La mulţi ani, Românie, oriunde te-ai ascunde!!!!