shape of my heart

Această postare e fixă, ca starea mea de vis ne(pu)trezit…Pentru gânduri mai noi, nu uitaţi să folosiţi scroll!

în seara asta

m-am întâlnit cu Dumnezeu

şi i-am spus de tine,

de toate cele…

 n-a fost de acord

dar simt … c-a înţeles!

.. ……

diagnostic

mă doare sus, în piept, pe dreapta, cum te uiți la mine…că, de mă uit eu, se mută-n stânga….îi lunecoasă tare…cum pui mâna pe ea, moare și se naște-n alte părți…

Ultit

Și când nu apare scris nimic aici, scriu. Mereu, abundend, complicat.Am avut o perioadă- scurtă, ce-i drept-, când aveam impresia că sufăr de o gravă problemă de coordonare a proceselor psihice. Uitam cuvinte, frazele erau fracturate, nu mai făceam corespondențe…Credeam că moștenesc suferința mamei, de la care, încă, nu am scutire permanentă….

Ce s-a întâmplat, totuși? habar nu am. Am revenit, ca dintr-un vis, fără să știu cât a durat și ce s-a întâmplat cu mine.

Văd că scriu din ce în ce mai rar pe aici, cu toate că scriu, invizibil, tot timpul. Nici jurnalul nu-l mai țin.

Posibil să încep să mor, sau poate…să trăiesc puțin…

 

 

doar așa…

mi se pare mie sau e ciudat faptul că s-a mutat tot San Francisco la mine în ”live traffic feed”?

Fallow the plan

unul încropit din mers, pe genunchi, în urma de cafea din ceașcă, în clipele dormite înainte de-a pierde trenul, examenul, viața…

E Luna Mare-n Solstițiu

știi tu…

 

13 aprilie- 6 ani

mănânc pe furiș în miez de noapte

e parastasul de 6 ani

descompunerea e vizibilă

memoria a format un strat seros

odihna nu s-a produs

aștepâi degeaba schimbarea mea

morții nu reacționează

 

fiind post, parastasul nu conține

nimic anima(lic)

 

Amin, Doamne!