Deambulând prin Paris (3)

M-am hrănit cu ciocolată,iar dimineţile mi-au fost pline de unt şi brioşe elveţiene.Cafelele au fost greu de numărat.Am disecat timpul şi l-am pus în porţii mici pe platourile cu fructe.Apa pură n-a lipsit,nici vinul,şi nici berea.Am chemat mirosuri greu de suportat din brânza mucegăită,dar oamenii tot aproape au stat.

Într-un oraş aglomerat,mai mereu oamenii-s singuri.Oameni frumoşi la Paris,dar mai ales bărbaţii.Frumoşi din cale afară şi pregătiţi să facă faţă tuturor exigenţelor.Îmbrăcaţi lejer sau în costum,miroseau bine şi aveau liniştea vacanţei în ochi,cu toate că ieşeau de la serviciu şi se aşezau cu nonşalanţă pe caldarâm la o bere şi-o privire în depărtare.Alţii ieşeau dis de dimineaşă cu cărucioarele să-şi ducă bebeii la creşă.Mult mai prezenţi pe străzi decât femeile.Mă gândeam că poate au ele ceva mai important de făcut,decât să flaneze la o bere ,cu poşeta şi cumpărăturile la reduceri asasinându-le cu volumul lor.Oare ce?

Miraţi de gesturi interioare,oamenii le fac doar pe cele care au urmări.Îşi obosesc timpul culcându-l târziu,trezindu-l devreme,fără momente povestite.Imaginea din oglindă e mereu alta.Mirare mă cuprinde şi pe mine.Să bei un sec roşu pe malul Senei,după un Boeuf Bourguignon aşa cum mă aşteptam,e un deliciu de nepovestit.Înserarea a purtat cu sine,pe deasupra mea stafiile tuturor trecuţilor prin acea vale urât mirositoare la lăsarea nopţii.Sena geme noaptea,nu ştiu dacă aţi observat!Iar când nu vezi,totul devine mai clar!

Anunțuri

Ştiu că nu (mai) ştiu mai nimic….

foto

Leapşa destul de greu de (înde)plinit!Rontziki mă ademeneşte să răspund ce lecţii am învăţat din petrecerea de zi cu zi a vieţii.

Ce voi spune acum e o parte din viaţa mea,aşa cum mă trăieşte şi cum mă las trăită….cealaltă parte o încă descopăr.Am învăţat că nu prea ştiu nimic din ce ar fi cazul să….În rest,ar fi cam astea:

  • niciodată să nu spun niciodată.Cele mai mari nenorociri,ca şi cele mai mari bucurii s-au ‘întâmplat’ când mă gândeam mai puţin,când prevedeam mai puţin.
  • nu am viziune de ansamblu asupra nenorocirii şi mă sperii repede,aşa că am nevoie de timp(oricât de puţin mi-ar lua) pentru a mă linişti şi pentru a pune gândurile în ordine,că-s năucă de felul meu.
  • iubirii îî ierţi orice,oricât de i-logic ar părea înainte de a o face…..dragostea face din om altceva decât (se)  cuno(a)şte(a).
  • timpul trece repede,foloseşte-l cât ţi-e favorabil;
  • lacrimile nu liniştesc tot timpul;
  • bunătatea ‘trebuie’ s-o dăruieşti oricând,indiferent de ….orice/tot…
  • când mi-e greu,când simt că mor de durere,mă strunesc să am răbdare şi să înţeleg ce mi se întămplă…
  • de sărbători se întâmplă minuni….
  • nu pot cere altuia ce eu nu îndeplinesc,(asta)fără a mă cauţiona….
  • oricât de greu ar fi,există o rază de lumină….
  • lumea nu începe şi nu se termină cu mine;nu-s nici centru şi pot fi oricând înlocuită fără regrete…
  • înţeleg în parte,cunosc în parte,iubesc în parte…
  • am învăţat să aştept ceea ce-mi doresc
  • învăţ prea puţin din experienţele altora…
  • sunt iubită chiar dacă nu văd/aud/înţeleg de fiecare dată
  • că ieri-azi-mâine nu înseamnă mai nimic,sunt praf în vânt,sunt oricum prea puţin
  • că nu trebuie puse prea multe condiţii,unele se reglează din mers
  • visele devin realitate,oricum ar fi ele frumoase sau urăte…
  • Dumnezeu câştigă mereu,chiar şi în aparenta-I absenţă!
  • că trebuie să rămân copil pentru a fi adult
  • că în momentul în care simt că nu mai pot trăi mi se oferă speranţă(providenţial)
  • că nu se încheie nimic aici….şi că încă n-am început nimic….

Parisul la picior (2)-strada (care) răsfaţă….

Ajuns acolo,parcă vrei să-i simţi pulsul.Fără să te laşi pe pieptul ei,fără măcar să o atingi,îi simţi bucuria de a fi lângă tine…E atât de aproape şi rămâne atât de necunoscută.Îţi deschizi inima şi o laşi să te aibă preţ de  o seară,cel puţin.Te vei obişnui curând şi vei vrea să se repete,şi-ţi va fi dor şi va durea.Îi sorbi fiecare secundă răcoroasă şi o laşi tristă în miez de noapte.Te face să uiţi de tine şi să-ţi aduci aminte de….Numele ei nu are importanţă,atâta vreme cât sună graseiat.Nu şti când vine noaptea peste voi…şi vine târziu.Miroase aspru a vânt şi-a vin sec,şi-a şederi prelungite…Singura,oboseala,te goneşte în aşternuturi,ca foarte devreme să fie întreruptă de cotidian.Peste tot se aude o muzică  dincolo de simţuri ce îţi petrece gândurile….sau poate era doar în urechile mele.Pantofii aveau aripi la catarame,iar hainele deveneau diafane şi timpul uşor.

Parisul la picior(1)

Ce poate fi mai frumos,după o zi plină de muncă,decât un pahar la Pompidou?Era ora 22,lumină multă afară,răcoare în pahare şi o bună dispoziţie greu de înţeles alinia planetele pe bucata mea de cer.Lumea a devenit mai mică,iar departele era aproape,mai aproape decât mine….

jusqu’à la bas,jusqu’à la fin

După o cură de Paris,nu-mi rămâne decât să….Pink Martini…

 

Restul….mai încolo!

 

J’ai besoin de toi.Je vais à Paris!

Vă las cu b(m)ine.Mi-am pus în funcţiune rama cu fotografii.Sunt luminoase şi ‘vin’ singure.Am plecat.Bicicleta e unsă.Bagajul făcut.Poate e viaţă şi pe acolo.Dau în scris,dacă e aşa…Mă duc în căutare de copilărie,de amintiri,de memorie….Promit să aplic departele aproape.Numai ce se potriveşte.Şi proiectul acesta care mă duce departe de ţară îmi dovedeşte a nu ştiu câta oară că speranţa nu e lăsată niciodată deşartă!Nimic nu e trecut cu vederea,nimic uitat,numai răbdare să fie…şi credinţă!

Să aveţi zile frumoase!

Muşeţel-momente şi schiţ(e)ăieli

Obişnuieşte să le miroasă…mai ronţăie la ele…sper să nu reuşească să le dărâme…

Muşeţelul,şmecher mare,preferă anumite unghiuri,cum bate lumina mai blând…

Se suie pe pervazul geamului de la bucătarie şi urmăreşte intriga umană şi pisicească;nu-i scapă nici un pas necartat…

Cum n-am mai scris din vremea venirii lui ‘la bloc’,zic că e bine să-i fac o pisicească carte de vizită,aşa,să ştie tot omu’ despre cine vorbesc…

MUŞEŢEL(pe numele lui diverse Muşcăţel,Motănilă,Motănescu)

-motan de casă

-cuminte cât ţine gluma,apoi mai vedem

-stapân al casei,primesc dragii muritori tolănit la uşă în aşteptare de mângâieri,luări în braţe darnic cadorisite cu muşcături(până nu-i doare,oamenii ăştia nu simt dragostea)

-mănânc orice(uscat,umed,orez,legume crude / fierte amestecate cu cărniţă,1/4 de ou fiert tare amestecat cu o linguriţă de brânză de vaci,lapte,apa…şi mai vedem noi…poate încerc şi fructe(nu prea bogate în zahăr)

-mă prezint proaspăt spălat(15 iunie 2011) cu şampon adecvat.Aş povesti un pic,dar mă apucă fiori umezi,iar Rodi mi-a spus că nu-i frumos.N-am muşcat,nu m-am zbătut,dar parcă doream să scap…am cam udat-o,dar nu s-a supărat.Nu credeam că e aşa…Adevărat grăiesc că am mai sărit eu în apă,lovesc apa cu laba…dar să fiu ud tot şi să arăt ca un Sfinx nu mi-am dorit niciodată.E chestie de imagine!Dar nici rău n-a fost…

-sunt vaccinat,deparazitat pe toate părţile,nu mai sunt bolnăvior…asta trebuia să subînţelegeţi!

-era să evadez o dată pe geamul de la balcon(eram deja pe pervazul de afară) şi altădată la bucătărie…dar i-am văzut groaza şi m-am lăsat prins(acum baricadează tot)

-muşc piele de om…îmi place şi nici ei nu se supără(prea tare),profit şi eu de dinţii ăştia de lapte….

-am semnalele mele,iar Rodi ştie când mie foame/sete/n-am chef,mi-e somn,mă apucă de nebun,mă doare burta…etc

-i-am ronţăit ciucurii de la ia aia nouă…mă mir că nu m-a certat

-doar când mi-e somn mă las mângâiat fără gânduri secunde…

-sunt foarte curios,nu mă poate opri nimeni de la explorat(asta presupune şi săritura în adâncime….)

-am locurile mele preferate de dormit(pe primul raft din bibliotecă,e mai întuneric acolo…,sub pat în căptuşeala canapelei,pe pervazul balconului(unde Rodi mi-a pus şervet gros şi moale)….dar se pare că de cele mai multe ori sunt trimis în baie în coş pentru că muşc,alerg şi sar pe Rodi la ore nepotrivite(uneori mi-a ingăduit năzdrăvăniile până la ora 5 dimineaţa,când nu a mai rezistat şi am ajuns în baie…)

-torc frumos(mi s-a spus de multe ori),nu şi când mi se taie unghiile(Rodi mă fraiereşte mereu…nu ştiu cum face şi iar sunt fără unghii,cu toate că am promis că doar cutia de ratan mi-e destinaţia ascuţită,că nu mai sar la picioarele ei de se împiedică şi cade(sper să pot),că nu mai sar pe ea de face infarct)

-nu sunt pretenţios,mă joc cu orice(de la ghemotoacele de hărtie aruncate când scrie în caietele ei colorate,până la mingi de toate soiurile,cârlige,rezerve goale de stilou,mătura,ciucuri şi ghemuri,fire…

-mă ascund mereu….nu pot explica de ce….doar că-mi place ca eu să ştiu tot despre ei,nu şi invers!

-uneori încerc să mă sui în locurile nepermise,atunci sunt dat jos cu viteza luminii(am auzit că-i mare rău)

-să-i mai fac pe plac,mă las periat 1 dată pe săptămână,dar nu scapă ea nemuşcată…

-ador pungile,cutiile…se tot joacă cu mine,ba chiar mi-a confecţionat o cutie cu mai multe găuri…

-am scăpat ceva?în mod sigur…revin însă….am uitat şi de scrisoarea de intenţie…

-ah,nu vreau să omit,am 3 luni şi jumătate