Shana Tova Umetukah 2014(5775)

Să citim asta!

Post-Oniric

E târziu.

Dacă m-ai vedea pe stradă, m-ai recunoaşte?

Te-ai opri, dacă te-aş striga?

M-ai privi, dacă te-aş vedea?

De visat, poate nu mă mai visezi.

Dar de gândit, ştiu că te mai gândeşti la mine…

(în) déshabillé

Ador când nu vine nimeni în vizită. Stau aşa, dezbrăcată de mine, cu manierele într-un cui, cu hainele în altul, cu somnul mereu lipit pe pleoape, cu mine aşa cum nici oglinda nu mă ştie. Dacă cumva crezi că mă refer la dinţii nespălaţi, părul ciufulit, hainele mototolite şi pielea ce miroase încă a perne…te înşeli. Eu, când nu am vizite, sunt cea mai fericită! Sunt copilul ăla care fericit stă murdar, ca nu cumva spălându-se să-şi strice jocul; care nu ia seama la lucrurile boţite şi nici la ceasul care întârzie lucrurile să se întâmple. În rest sunt destul de plăcută, miros bine şi am zâmbet larg. Când nu am vizite, trăiesc într-un ciorap şi fac lucrurile pe jumătate. Mă joc cu motanii când ar trebui să fac lucruri adulte, respir adânc şi am o mulţime de vise frumoase. Eu, când nu am vizite, sunt cea mai fericită! Mănânc pe apucate, iar muntele din chiuvetă se înalţă triumfător spre cer. Zgomotele din afară nu mă interesează; bine, motanii ce mai dau târcoale uşii.

Altfel, e trist. Devin brusc formală, mă îmbrac cu toate hainele în ordinea admisă şi fac lucruri pe placul oamenilor: am program, fac, dreg şi dezleg. Ca să nu uit că, mai ales când fac ce trebuie, lumea mă urăşte. Drept e?

Eu, când nu am vizite, sunt cea mai fericită!

Deci, nu mă vizita, nu mă căuta, nu intra în vorbă cu mine, dacă vrei să rămân eu. Altfel, la vreme potrivită, te invit eu!

de la capăt…

Nu, radiera nu mai ajută creionul matematic să şteargă greşeala în demonstraţie. Fila subţire şi rezolvările pătimaşe au efecte definitive asupra aspectului. Cum o fi să faci gaură în pagină, iar noua rezolvare să apară pe o filă veche? Neadecvări. Undeva. Ultima dată am plecat de la o premisă greşită, dar rezultatul era corect. Ciudat, cum am sesizat inadvertenţa, nu m-a mai interesat rezultatul!

În rest, burete pentru memorie, mai greu de găsit.

Nu (mai) am (timp de) nimic

Time_____by_trueplanet

                

                          De-aş avea timp- Ana Blandiana

                        De-aş avea timp să vă povestesc pe îndelete

                        Tot ce se-ntâmplă la mine-n grădină

                        Cât e ziua de mare,

                        V-aş scrie pe-o frunză de castravete (velină),

                        Cu o pană de ciocănitoare,

                        O scrisoare foarte mare.

                        Dar, pentru că sunt extraordinar

                        De ocupată

                        Şi nu-mi mai văd capul de treabă,

                        Vă scriu în grabă,

                        Pe o frunză de mărar (presată),

                        Cu un picioruş de furnică,

                        O cărticică foarte mică.

 ***

Dar cred că înţelegi!

suflet de septembrie

se decojeşte sufletul meu ca ceapa, în septembrie

prea multe bagaje

Cum ar fi ca atunci când întâlnim îi pe oameni, în loc de salut să-i întrebăm ce le mai fac durerile?! Dacă cumva te gândeşti că n-avem cum şti, uite la ce m-am gândit. Să avem puterea să localizăm suferinţele oamenilor, văzând pe corpul lor cum se aprind luminiţe colorate. N-ar mai fi necesar să-i întrebăm(uită ce am zis la început). Ştii, doar, oamenii-s timizi, nu se laudă toţi cu suferinţele lor. Luminiţa de foc s-ar aprinde în locul ficatului, al inimii, la stomac sau, de ce nu, să arate sufletul. Cine n-ar dori să pună mâna pe sufletul cuiva?! Poate aşa i-am privi pe toţi cu compasiune, iar din reacţiile lor am înţelege că sunt altfel decât …aşa cum credem noi. Decriptarea mesajelor transmise de ceilalţi nu ţin de psihologizarea momentului. Cine are timp? Apoi, să luăm stările noastre. Cine are chef să-şi explice starea, să dea cu subsemnatul? Automat vin zeci de sfaturi şi de atenţionări, în cazul în care am încălcat vreo regulă şi-am contribuit la răul nostru. Ce bine-ar fi dacă-am înţelege că nu-i întotdeauna cum ne încăpăţânăm noi să credem… Nu-i mereu nervozitate, poate fi o proastă oxigenare a creierului, o spondiloză cervicală, vreo criză de bilă; dacă-s vasele aiurea sau casa vraişte nu-i mereu puturoşenie, poate fi depresie sau o durere lombară cumplită care ţintuieşte potenţialul-harnic în pat; insensibilitatea faţă de luxul de amănunte din conversaţii n-ar fi decât o durere de cap, un gând la cel departe fiind; iar proasta dispoziţie, furnicile-n talpă ar putea fi un somn prost înghesuit în ore puţine…Nu ne-am scuti aşa de multe neînţelegeri?