însingurarea gestului

numai să ai dispoziţia necesară şi…cuvintele curg poveste! mai ieri, în metrou, toţi oamenii erau acaparaţi de ecranele luminoase ale lumii undelor. pe faţa lor nu se citea nicio emoţie. e clar, niciun mesaj de dragoste, nicio bucurie, nicio durere, doar…obişnuinţă. primisem un apel, cândva. am verificat de la cine e…deci putea aştepta. l-am pus repede în buzunar şi mi-am luat poziţia de observator.

era să nu cobor la staţia mea. mă absorbiseră cu totul gesturile lor mecanice, lipsa luminii din priviri şi feţele fără sentimente.

nu mai e forfota aia, din trecut, în metrou. gălăgie, râsete, voioşie, ţipete. toate au fost absorbite de ecranele luminoase.

îmi lipsesc oamenii…

Anunțuri

Flashback

Am vrut să-ţi spun totul, la un moment dat, dar…m-am trezit…

exerciţiu de admiraţie

mi-e dor de…

Cel puţin la fel de mult…

Spune-mi că n-a fost doar în mintea mea…