Te rog,macar azi…


Foto:m0thyyku

Da-mi voie sa plang,crunt si amarnic,
de parca plansul nu m-a cunoscut pana acum;
lasa-ma cu ochii umflati de durere;
lasa-ma cu fata stearsa de suferinta,cu mintea imbibata de starea mea de azi;
sa nu mai existe lume si nici dor;
sa se intunece subit sub muntele meu si frigul sa conserve inima;
lasa-ma macar azi sa plang cumplit,
sa iasa din mine tot duhul incatusat de lanturi facute pe alta marime decat a mea;
lasa-ma,noaptea macar,si ziua promit cer senin ochilor mei;
apoi ma duc cuminte in coltul meu si-mi reiau viata…
numai lasa-ma sa…te rog,lasa-ma…macar azi…

Azi,mai mult ca ieri…

Mainile imi miros a fructe;gandurile au strans snopi de flori de camp;mintea mea reflecta o cana mare de ceai in care se scalda pentru ultima data soarele(iasomia);visele te gasesc din ce in ce mai rar;azi ca si mai ieri am inceput sa (te) inteleg(ma prind asa de greu uneori !);cu riscul de a pastra golul in stomac,voi incerca sa nu te mai caut in multime;voi incerca sa…


Foto:Floydinka

Later edit:

Intrebari(retorice)-18

Unde se duc cuvintele,cand pleaca din rarunchii nostrii?Se nasc in creier,se scalda in suflet urcand anevoios pe gatlej…Cu toate astea de ce-mi lasa un gol in stomac cuvintele ce tocmai le-am rostit?

Cuvintele mele sunt penel,penita,mana ce mangaie,sabie ce taie,bici ce ustura,hrana sufletului si trupului,licoare vietii,dragoste,durere si asteptare…
Ce nasc ele?Ce cladesc ele?Ce derama?Pe cine ruineaza?Ce slavesc ele?Ce ponegresc?Pe cine uita?Pe cine alina?Pe cine iarta?Ce fac sa uite?Cui ii sunt adresate?Ce sunt ele despre mine?

E bine de stiut…


Foto:henriquefrazao

Zilele astea avea Lora un chestionar la ea pe blog…l-am preluat si mi-am imaginat raspunsurile,cam asa:

Eu intreb si tu sa raspunzi:

De ce asa?
Chiar!Nici nu ma asteptam sa fie asa!Deci,n-am vrut nici o clipa asa…

De ce impreuna si de ce despartiti?
Pt ca nimic nu-i mai bine/din cauze dincolo de intelegere….

De ce durerea e totdeauna mai mare decat placerea?
Pt ca poezia ascunsa in ghimpii inimii e cu eliberare treptata,pe cand placerea e focul stins de vant…

De ce te iubesc?
Pentru tot ce ai trezit in mine,pt ceea ce vad in ochii tai,pt „brusc si pt.totdeauna”…

De ce mi-am vazut viata cu tine?
Ca implinesti tot…

De ce mi-am vazut viata fara tine?
Prea multe obstacole…

De ce oricat as vrea ceva nu se va intampla niciodata?
Asta n-am de unde stii…

De ce vinovat e totdeauna cel care pleaca?
Pt ca se pp ca are mai multa putere/vointa/nu se uita inapoi…

De ce imi lipsesti?
Nu mai sunt eu…

De ce oricat mi-as amesteca lucrurile, tu esti totdeauna deasupra?
Esti aerul meu…

De ce tacerea e mai buna?
E?Posibil…nu stiu….uneori calmeaza lucrurile/le aseaza…alteori doare atat de rau!

De ce nu pot macar sa trec prin fata casei tale?
Infarct?

De ce un comportament anume imi staruie in minte?
Am nevoie sa-l inteleg…

De ce e atat de greu sa dispari?
Nu vreau asta!Iar cand imi doresc…

De ce plansul nu se intoarce exact acolo de unde a inceput?
Continua mereu…se adauga mereu ceva.

De ce plansul te intoarce exact acolo de unde ai inceput?
Eh,chestii nerezolvate…

De ce luna asta plina nu am vazut-o impreuna?
Mereu alta bucata de cer…

De ce pe masura ce indragostirea se stinge, iubirea creste?
Se stinge ceva?Nu…

De ce nu vreau sa-ti aud vocea?
Ba vreau!Uneori mi-e teama c-am s-o uit…

De ce urasc anumite aspecte din caracterul tau?
Urasc?E prea mult spus…Pt ca nu inteleg…

De ce dorm mai totdeauna pe partea dreapta?
De teama ca inima sa nu se striveasca..

De ce e cercul inchis si noi suntem pe dinafara?
Va fi alt cerc…in cerc!

De ce nu-ti voi mai vorbi niciodata?
Nimic nu-i batut in cuie.Vreau sa cred asta!

De ce functionez totdeauna “la cald”?
Se deschide carapacea…

De ce si tu tot asa?
Doua testoase…

De ce nu pot sa inghit tot paharul?
E mai amar decat pot duce…

De iesit din mine,uneori…

Sufletul se vindeca in natura,trupul capata putere,mintea limpezime,vointa curaj,plamanii oxigen si ce-a mai ramas,trimit frumos pachet cu funda spre destinatar…

Cand zambetul cheama privirea…

Rasul tau-Gabriela-Savitsky

Când râzi, te iubesc mai intens.

Universul se animă deodată

Ca o sală de bal.

Se aprind candelabre, acordurile unui pian

Urcă până în cerul

Îndrăgostit şi el.

Poate e doar o tehnică a ta

Să mă vindeci

“Ne putem pierde, ne putem pierde”

Nu şi această iubire,

Coborâtă din stele prin două inimi trecând,

Căutând să le unească în una.

Râsul tău alungă duhurile realului.


Foto:aici

Ma duc la ale mele,te las cu ale tale…

Asa ar trebui sa fac ori de cate ori cineva intra cu bocancii noroiti in casa mea si ajunge acolo unde stau cu picioarele goale.Si mai ales daca nu-l cunosc.Ar trebui sa pun un filtru de bun simt la poarta.Legitimare,scanare si(de ce nu)dezbracare,in cautare de bun simt(macar comun).Nu face fata?Out!Rapid si fara sanse!Altfel,te ia de folosinta indelungata,crede ca merita o felie din timpul tau si joaca empatic,chiar de nu are spectatori…Pierdere de timp,de substanta cenusie,de suflu si de altele(care se mai stiu).Din pacate,sansele nu sunt pt toti….De ce?Pt.ca nu totul se iarta!Asa ca,sa-si mai viziteze dependintele,poate mai au ceva provizii de facut;saracii,sunt in mare lipsa!
Pana cand fac curat,dupa atat de mult noroi/gunoi,sunt in „revizie tehnica”/”inventar”…mai am de spalat cate ceva pe aici!