L-am bolit pe 13!

Când te simţi bine, când munceşti de-ţi sar capacele cutiilor din creier, când totul E pentru că altfel n-ARE cum, când speranţa-i în vârf de băţ- ca stindardul în luptă, când visele nu-s doar pentru noapte, când te aştepţi mai puţin…vine 13! Şi pune-te pe bolit, uite aşa, BRUSC! De parcă s-a schimbat fusul orar, polii s-au inversat iar fereastra-mi dă spre zăpadă, iar apa cu care m-am îmbăiat e rece gheaţă. Cum se poate boli doar o zi? Eu cred că ştiu, dar nu vreau să spun…mai departe!

Dreptul la timp– Nichita Stănescu

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

)

Când mă prefac că nu ştiu răspunsurile…

Cândva îţi scriam poezii, cândva credeam că tot ce-ţi spun e poezie, cândva credeam în mine… Nu mai îndrăznesc de multă vreme să îmbârlig cuvintele-n poeme, de rime nici c-a fost vorba vreodată…Cel mai bine e să te îndemn să o citeşti pe Maskirovka! Exact aşa sunt …când sunt îndrăgostită! Căci sunt…

Unii ştiu mai bine ce simt. Se pare, că dinafară, lucrurile se văd mai bine…