Vis ploios la amiezi

  • A plouat cu nesaţ în după amiaza asta, poate aşa cum mă aşteptam de multă vreme. Nu ştiu cum e pe alte perne, dar pe mine ploaia mă trage la somn. Unul agitat de vreo 45 de minute- azi, în care visele se încurcau în drumuri cu realităţile. Perna roşie- udă de ploaia somnului, motanul- certat cu plasa udă de ţânţari, vântul- turbat în uşile casei… A fost din nou o zi cu vise la amiezi, atât de tari şi de reale, că m-am trezit visând că trăiesc lucrurile în stare latentă din sufletul meu.
  • Recitiri de vară: Dr. Faustus! Merge greu şi nu-i de la căldură…
  • La olimpiadă am cam renunţat să mă uit. Marea Britanie a demonstrat că poate fi numită şi Congo! Arbitrii în mod sigur au fost luaţi în ultima clipă de pe plantaţii, poliţiştii pierd chei de stadioane importante, sportivii pot fi buni că tot sunt depunctaţi, arbitrii uită de cronometru, România are ca imn Tricolorul, în sala de tir e frig de îngheaţă apele, poţi cădea şi în fund la gimnastică- nota poate fi în mod sigur 15.100, ca să nu mai spun de mitocanii Antenei- care din lipsă de creier, îşi confecţionează pe parcurs din prostia celor care se uită la ei.
  • Felicitări sportivilor români!
  • Facebook-ul e plin de vanităţi politice- ar fi în stare să te decapiteze că una şi nu alta, oameni care necunoscând istorie îşi dau cu presupusul despre partide politice, politicieni şi-ţi fac viaţa un calvar dacă nu gândeşti ca ei. Prostia e mare! Iar o mare dezamăgire a mea e Radu Herjeu- care nu numai că nu are cunoştinţe solide pentru declaraţiile pe care le face, dar e şi mitocan când îndrăzneşti să ai o altă părere!
  • Ploaia asta a căzut taman bine!
  • Aici e un documentar care m-a încântat azi pe timp de ploaie
  • De ceva vreme nu mai povestesc vise- aşa va rămâne şi acesta. Ceva însă am să spun: în vis era melodia asta– m-am trezit speriată, pr ea e dureroasă!

 

Anunțuri

Cum fugeam de soare în 15 paşi- insula mea, R(3)…

când tac sunt atâtea de spus…

atunci 2- Eva Precub

 

unele stări obişnuiam să le mătur

am învăţat de la tine mamă

să tac în loc să plâng să rămân puternică

să spun incantaţii în minte să iubesc

şi când iubirea doare

într-un tramvai gol am văzut o minune

noi acum 20 de ani

dacă aş avea o pelerină de ploaie

ar fi mai uşor să-mi ţin furtuna ochilor închisă

într-o sticluţă cu medicamente

antimigrene

unele stări amare le şterg cu mopul

am învăţat de la tine mamă

să păstrez curăţenie în gânduri şi afară

eu tac eu zâmbesc eu disimulez teama

eu mimez că sunt puternică eu îmi doresc

să rămân aşa frumoasă cum eşti

timpul meu nu ştie ce e aia rugăminte

mă încăpăţânez să-l suport

ce metamorfoză neaşteptată

Insula mea, R(2)

Insula mea, R(1)