7 ani

wow…am ratat!

ceva, de-un fel anume…

stii tu cuvantul ala intraductibil, lung si care inseamna ceva doar pentru cei care nu au nevoie de traduceri? eh, taman ala e prezent….

.. ……

I hope you don’t mind…

De cele mai multe ori nu ştiu ce să spun. Te-aş privi adânc şi tăcut şi …atât. Se pare că n-am ştiut niciodată potrivi cuvinte. Timingul m-a dat de gol. Când am vrut eu, n-am putut, dar când am crezut că pot, n-ai mai vrut…

Nu cred în coincidenţe! Cum era chestia cu visatul? Nu, nu visez! E atât de real…că doare carnea, că simt atingerea, simt parfumul… Dacă-i aşa, visele-mi sunt reale!

Fac totul posibilul să rezist, nici nu ştii la ce recurg…Dacă era, altfel, renunţam demult…Mi-am dat seama de ce am (încă) puterea să merg înainte!

de dincolo de…tine

nu pot explica

Ştii cum e să furi muzică? Să te strecori pentru a-ţi hrăni fraudulos sufletul? Să stai pe nişte trepte acoperite de-un covor cândva pufos, cu curentul în spate, între accesele de tuse ale melomanilor tabagişti şi ale puştanilor captivaţi de jocuri violente pe telefon? Dacă nu ştii, înseamnă că n-ai mâncat niciodată o felie de pâine, care nu era a ta, dar altfel nu se putea că…mureai de foame! Până anul ăsta nu ştiam că voi fura…muzică?! Am furat tot felul de chestii la viaţa mea. Nu, nu deschid lista, n-are rost…

Doamne, am furat şi m-am simţit atât de …normal(ă)! Ciudat, nu? Ar fi trebuit să plec capul şi să fiu bătută cu instrumentele de percuţie(bagheta se rupe repede)! Am fost hrănită, cu toate că n-am meritat! Am trăit muzica aceea până în adâncuri! Şi încă o fac…

m-a(m) lăsat afară

Nu-i aşa că nu-i normal să mă întristeze faptul că oamenii, unii, mă urăsc, îmi fac rău, îmi încurcă iţele, nu? Nu-i aşa că nu e normal să cred că-s buricul pământului şi să fiu lăsată în pace…Ah, nu e paranoia. Chiar nu am să-ţi povestesc chestiile întâmplate în ultima vreme. Ziceam şi eu aşa…

Poate că-s ielele de vină de am primit atâta energie negativă în ultima perioadă… Ah, nu, nu-mi plâng de milă aici, unde nu mă aude nimeni, unde nu poate interveni nimeni, şi nici nu scriu ca să mă aflu în treabă. Sunt copilul ăla care scrie pe pereţi pentru că-s prea goi!

Mintea crede ceea ce văd ochii, indiferent de ceea ce văd. Văzul nu are filtru şi nici criterii de valoare. Simţurile sunt înşelătoare. Pot eu oare să fac pe cineva să creadă că nu-s aşa cum mă consideră? Aş vrea să pot, în anumite cazuri.

Credeam că mă doare capul de la vreme, de la energia negativă îndreptată cu atâta vehemenţă în ultima vreme, de la felul meu imperfect de-a fi…

E timpul culesului plantelor de leac…clar, o fi şi-un leac pentru mine.