Muzichie de octombrie

Fotografii lepsuite!!!

Tetris m-a binecuvantat cu o leapsa a”amintirilor”,adica o leapsa foto,in care sa postez ceva haios si ceva de suflet…Am cautat prin camara amintirilor si le-am gasit pe acestea…
IMG_4401

eQwrLm633080-02

Leapsa pleaca spre Illana,Luciana, Raluca si Savull(asta daca au timp)…l

Petala….de suflet!!!

27102009697
27102009694

Siiiiii,am fost si l-am vazut pe Alexe si i-am luat Petala!Si mi-a placut…iar timpul se va comprima si ma voi trezi la concertul lui din 7 decembre!Ce urmeaza e o parte din sufletul lui….o parte de-a mea…..Hmmm,in rest,ramane ceai si aroma de vesti in aer…..

Daca am dreptate
Cind o sa vina iarna
Tu n-o sa mai pleci
Daca am dreptate
Iarna va fi lunga
Vom sta impreuna
Saptamini intregi

Daca am dreptate
Si la primavara
Daca am dreptate
Tot aici vei fi
Daca am dreptate
La fel si la vara
La fel si la anul
Noapte si zi

Daca am dreptate
O sa treaca timpul
Daca am dreptate
Nici n-o sa-l mai simtim
Daca am dreptate
O sa zica lumea:
„Sint ei,ii stim bine”
„Dar de cand oare ii stim?”
*
Pe-o petala de floare
Am sa-ti scriu o scrisoare
In cuvinte transparente
Si mici.
*
Dimineata-clatite
Cu gem si capsuni
Soare afara
Si tu,sa ma suni
Aproape sint sigur ca
Asta e tot ce-mi doresc

O ploaie subtire
Chiar dupa concert
Tu-la cafea
Si eu-la desert
Aproape sint sigur ca
Asta e tot ce-mi doresc

Vise albastre
Cu fluturi enormi
Lipita de spatele meu
Tu sa dormi
Aproape sint sigur ca
Asta e tot ce-mi doresc
Si nu glumesc
Aproape sint sigur ca
Asta e tot.
*
Doar daca imi scrii
Rid si ma prostesc
Daca si vorbim
Parca-ntineresc
Cand ne intalnim
Cred ca stralucesc
Doar ce ma atingi
Si simt cum ametesc

Aproape sint
Sigur ca
Nu e normal dar
E-asa pe frumos ca
Nici nu-mi pasa
Chiar daca un fel de hipnoza
Te rog,nu te opri

Tot ce povestesti
Ma intereseaza
Daca si zimbesti
M-am pierdut de tot
As putea sa stau
Doar asa,cu tine
Si de restul lumii
Sa ma doara-n cot
*
Inca un tren
Prea departe
Inca o noapte pe drum
Aceeasi gara
O alta dimineata
Cu ploaie deasa si fum

Inca o zi
Fara tine
Inca o seara cu somn nedormit
Abea astept
Sa treaca si asta
Mi-e tare dor
Imi e un dor cumplit

[…]Si ciocolata
Din care stiu ca-ti place
Filme si ceai
Doar ca sa mai stai

Inca un ceas
Inc-o secunda
Ce formidabil motor
Apari si-l faci
Pe timp sa se-ascunda
Intr-un ocean
Intr-un ocean de dor
*
Toate lucrurile care-ti plac
Devin acrisoare
Cind distanta dintre tine si el
Ia amploare
Si e greu sa te convingi ca
Doar ti se pare
Cand tu
Nici macar
Nu mai esti tu

El la telefon cind suna
Parc-ar sta in picioare
Cu o mina pe bagaj
Gata de plecare
Si glumeste prea mult
Si ride prea tare
Iar tu
Nici macar
Nu mai esti tu

Ce sa faci?
Ce sa iei?
De ce sa zaci?
Ce sa mai vrei?
Noaptea e rece
Si somnul agitat
Un caz complicat
Foarte greu de rezolvat

E mereu acelasi joc
Aceeasi ghicitoare:
Se poate mai mult?
Se poate mai tare?
Si raspunsul e clar
Cind el e clar
Cind el la usa ta apare
Si cand tu
In sfarsit
Iar esti tu
*
Cind sint cu tine
Chiar dac-o sa zici ca spun prostii
Cel putin patru miini mi-ar trebui
Una sa deschei,una sa desfac
Una sa te tin in brate,una sa te plac…
Cind sint cu tine

Chiar daca tac,pentru mine e clar
De patru limbi am nevoie(fara dictionar)
una de-alint,una de zis moale
Una perfecta,una fara vocale…

Cind sint cu tine
As vrea patru ochi
Sa-mi creasca cumva
Chiar daca as fi
Caraghios asa
Sa te vad obosita
sa te vad vioaie
Sa te vad in salon
Sa te vad in baie….
Cind sint cu tine….

Fiindca pina acum fiecare fata
Mi-a dat cel mult doar cite-o bucata
Doar pe tine te stiu toata,toata,toata
Cind sint cu tine
Si mai ales cind nu sint cu tine
*
Daca as pleca departe
Fara urme,ca-n povesti
Ai veni tu sa ma cauti?
Ai vrea sa ma gasesti?
Tare-as vrea
Sa se intimple
S-a facut aici urit…
Intr-un colt uitat de lume
Si-atit

Daca zeci de ani si-o ora
Intre noi as aseza
Ai gasi cumva o cale
Daca,totusi,s-ar putea?
Inventez si poate de-aia
„Imi raspunzi acum razind:
„Anii?Sa-i lasam cum sunt”

Daca as uita prin farmec
cine sint si de-unde vin
M-ai cladi la loc cu grija?
Sau m-ai si schimba putin?
Imi inchipui lista mare
Cu defect dupa defect
Nu-i ciudat
Ca tot ce facem
Impreuna
E
Perfect?
*
Dca-as putea povesti
despre cerul albastru si gri
despre frunzele mii
Despre ploaia-n fisii
Octombrie
Stiu ca trebuie sa vii…

M-ai prins cam nepregatit
Inca bronzat si un pic ragusit
Vintul asta timpit
Na,ca m-a ciufulit
Octombrie
Cind ai venit?

E putin caraghios
Chiar si cind desi e frumos
Simt ace reci peste sprincene
Si vad citiva nori
Agatati cumva
De niste antene
Tu deja ai fular
Mie-mi trebuie doar
Bratele tale-n orice vreme

Padurea e un evantai
Din culori coborite din Rai
Am sa fac un ceai…
Oh,scuza-ma,vai
Octombrie
Ia loc,te rog,stai…
Vintul asta ciufulit

Declaratie de dragoste….

Auzi tu la el!!!!Sa ma iubesca in halul asta!Si s-o mai spuna,asa pe sleau,fara retineri,nu tu dulceturi,fineturi sau alte reverente….Bine ca sunt la un pahar de roseata,sau ce-o mai fi…si,cat de cat,inteleg momentul!Stau sa ma mai gandesc la consecinte,tendinte si straduinte,mai mult ale mele,ca ale lui….
Dar bine le mai zice….offfff!

Asa grait-a Carturesti….

De la Carturesti citire:

Alexandru Andrieş lansează „Petală” şi „Desen şi arhitectură”

lansareandries

Lansare Alexandru Andries – „Petala” si „Desen si Arhitectura”Dublă lansare marţi, 27 octombrie, la ora 18.00, în Ceainăria Cărtureşti: Alexandru Andrieş le-a pregătit admiratorilor şi prietenilor două motive de bucurie. Primul vine sub forma unui disc cu 18 piese noi, intitulat Petală – disponibil atât pe suport CD, cât şi sub formă de LP Vinyl pentru audiofili – şi este însoţit şi ilustrat de un album de artă fotografică apărut la Editura Vellant. Cel de-al doilea vine sub forma unui volum intitulat Desen şi arhitectură, fiind în egală măsură un ghid în desen şi un excurs prin memoria anilor de studenţie şi ucenicie din timpul regimului comunist.

PETALĂ

Discul Petală a prins formă plecând de la ideea unui material liric, în alt registru decât albumul social-politic OFICIAL, apărut în 2008 – dublat de dorinţa unui altfel de sunet, care să „îmbrace” noile cântece în haine mai calde şi mai potrivite mesajului: de aici două sunete diferite de chitară, cea cu corzi de plastic (în stânga) şi cea de jazz (în dreapta) care işi fac simţită prezenţa pe întregul album şi care dau un aer cu totul special înregistrărilor.

Cartea care însoţeşte discul poartă acelaşi titlu, Petală, şi este un album de versuri şi fotografii despre deliciile detaliilor cotidiene. Volumul reproduce manuscrisele autorului, cuprinzând versurile celor 18 piese, însoţite de mici desene şi detalii grafice pe care Alexandru Andrieş le-a presărat printre rânduri. O mică bijuterie pentru admiratorii artistului, volumul scoate la iveală o parte din bucătăria de creaţie & inspiraţie a noului disc: unele versuri sunt notate pe şerveţele, altele pe bilete de avion, fiecare poartă data şi locul în care au fost compuse, precum şi modificările făcute ulterior.

DESEN ŞI ARHITECTURĂ

O pledoarie împotriva abandonării desenului în arhitectură, albumul Desen şi arhitectură este o lucrare pe cât de neobişnuită, pe atât de revelatoare. Dezvăluind o latură a lui Alexandru Andrieş mai puţin cunoscută publicului său – aceea de profesor la Facultatea de Arhitectură şi de pasionat de grafică –, albumul lansat la Editura Vellant redă schiţe, machete, fresce, fotografii, afişe, picturi sau coperte create de studentul Alexandru Andrieş, pe care profesorul Alexandru Andrieş le comentează, explicându-le rolul şi importanţa în formarea unui tânăr arhitect. Cititorul află şi despre tehnica portretului, şi despre motivele pentru care un colaj al autorului a fost cu greu admis într-o expoziţie la Sala Dalles (fata din prim-planul colajului purta blue jeans), dar şi despre aventura lucrării de diplomă a lui Andrieş, care a fost furată după o singură zi de expunere (lăsând în urmă un autor confuz: mândru pentru interesul manifestat, dar trist în urma pierderii).

Albumul este însoţit de un DVD bonus, care conţine înregistrarea VHS de la vernisajul expoziţiei de arhitectură Căminul Artei 1987, la care au participat Alexandru Andrieş, Emil Barbu Popescu, Dorin Ştefan şi Viorel Simion.

Despre frumusetea uitata a lumii…

vpYa00335871-02

In ce ma risipesc…

Cand esti mic fiecare reteta personala abunda in modalitati de a aduce fericirea cat mai aproape.Dar trece timpul si vezi ca planurile nu se mai potrivesc,iar interesele scad,timpul se comprima,rabdarea se consuma,iar oamenii nu mai au aceleasi fete de care te-ai legat.Ce mai e aproape la fel sunt campurile,padurile in care cutreierai cand erai de-o schioapa,casele si poate cerul spre inserate.
Nici povestile nu mai au acelasi efect.Fetii frumosi sunt mai crispati si nu mai au timp sa-si tesale caii,Cosanzenele se grabesc sa-si pecetluiasca simtamintele,iar copiii nu mai au bucuria jocului in tarana.
Unde-i risipirea de alta data in carti si-n muzici nocturne,in cearcane si-n trairi intense?E vremea linistii si-a umbrelor…Acum ma risipesc in timp,in lene,in cumpaniri,in asteptari,in visari,in dureri usturatoare bune de pansat cu o cana de vin….
Savarsesc un mare pacat,acela de a nu mai avea timp(ce,vi se parea spovedanie?),timp de mine,timp in care sa ma locuiesc,sa ma petrec,sa ma traiesc,un timp egoist….
Ca in cura de slabire,imi promit mereu ca de maine,de luni,de luna viitoare,de la anu’ va fi altfel,iar risipirea mea va deranja mai putin armonia lumii…Ce fac pana vine sorocu’?Nimic!

Nostalgii de toamna

Kq11OX609856-02

Toamna in suflet,in privire,in gand si-n tot ce simt…in prag de depresie si de ploaie a ochilor.Explicatii?Sunt si nu sunt.Imi pot alege subiecte pe care sa ma lamentez…dar ma opresc,nu asculta nimeni.Deschid cartea si ma afund in lectura plina de umor a Triumfului prostiei.
Iar cand citesc obisnuiesc sa rontai ceva,astazi doar din acestea….
image014
Poate asa ma mai inseninez!

Premianta din nou!


Am prmit un premiu de toamna de la Belle de Jour, Vv si Rontziki sa-mi bucure privirea si sa-mi incante visarile….multumesc mult de tot!Il dau mai departe Ralucai,Ilanei si lui Paul.Fara motivatie,doar sentiment de toamna!
Am facut rectificari de ultima ora,merci Rontziki!

Improvizatii pe o tema data

Tema fiind:„De ce le vorbesti lor in parabole?”(conferinta tinuta de Andrei Plesu la Clubul Taranului Roman,pe 15 oct.2009,ora 18.00)


Andrei Plesu: Omul care m-a fascinat de la sfarsitul liceului(undeva demult);omul care mi l-as fi dorit profesor,tata,prieten,casnic;omul care ma face sa-mi pun intrebari,care imi ofera dileme si care-mi limpezeste cautarile…

Ce mi-a placut a fost felul in care a abordat tema,subiectul fiindu-mi cunoscut.
De ce vorbea Iisus in parabole si mai ales de ce se mirau ucenicii?Mai ales intr-o lume in care explicatia,redarea facila a mesajului era o normalitate a epocii.
Tocmai pt ca Iisus vorbea pt cei ce doreau sa asculte,care aveau ochi pt vedere si urechi pt intelegere,dornici sa inteleaga,deschisi cunoasterii,capabili sa accepte…
Parabola ca cifru semantic dorea sa se ofere doar celor apti,nu prostilor(si nu ma refer la inocenti),nu nesimtitilor(ignorantilor sadea),nu mojicilor,nu rauvoitorilor,nu ne-credinciosilor(obtuzilor sufleteste),caci Iisus nu bate unde nu e deschis,nu vorbeste cu cine nu asculta,nu ofera acolo unde nu se primeste,nu priveste acolo unde i se intoarce spatele,nu intra unde nu e primit/asteptat/dorit.
Credinta,cunoasterea,divinul nu sunt obligatorii,caci Imparatia se ia cu asalt.
Traim”in afara” credintei,cunoasterii,smereniei,intelegerii,iubirii,familiei,dreptatii,fericirii,certitudinilor,angajamentelor,implinirilor,etc….iar drumul spre”inauntru”costa,ruineaza,consuma trairea.De ne-am angaja pe acest drum,de ne-am promite cat mai multe intrebari la care sa cautam raspunsuri,daca ne-am dori sa iesim din inertia starii de credinta amorfa,siropoasa si bombanitoare,pe alocuri atotstiutoare si flagrant detinatoare de destine…
Mantuitorul vorbeste mereu la fel,iar mesajul sau e receptat in functie de persoana altfel…nu cu sens unic dar nici cu sensuri infinite,ca un puzzle multifatetat care este usor recognoscibil cunoscatorilor…
Iisus nu vorbeste „strainilor”,”celor din afara”,dar totdeauna si strainilor de neamul sau,sau celor din afara granitelor pamantului fagaduit…nu etnia conteaza ci dorinta cunoasterii…Si daca avem impresia ca intelegem prea repede si ca in mod fericit ne plasam in randul celor”din nauntru” ar trebui sa fie pt noi un semnal de alarma,caci mesajul hristic nu e usor,si ne-am asemana cu cei care primind cuvantul, le este furat de vrajmasul.
Hristos a venit pt cei alesi,nu pt cei multi,iar selectia e la indemana noastra,fara sa fie sinonima predestinarii.Cum facem parte dintre”cei alesi”?Invatam”codul secret”de intrarea in imparatie,iar drumul ne este oricum netezit de Imparat….
Mesajul Mantuitorului e unul educativ,nu siropos,nu voit bland,nu flatant.
Acestea sunt cele intelese de mine…caci oricum de-ati fi fost de fata,Andrei Plesu avea grija sa intelegeti mai multe,eu doar am improvizat!

Evanghelia dupa Matei,cap.13
9. Cine are urechi de auzit să audă.
10. Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?
11. Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.
12. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
13. De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
14. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: „Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea”.
15. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.
16. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
17. Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.