Când Van Gogh mă/te invită la o cafea

A fost frumos. Am uitat de timp, mi-am agăţat foamea în scaun până a urlat la mine, după atâtea cuvinte pe burta goală. Mi-am hrănit aşteptarea cu amintiri, cu imagini desprinse parcă dintr-un viitor apropiat. Mirosea a iarnă, şi undeva parcă era atmosferă de colinde şi de aburi de cafea. Am mâncat nesperat de bine. Mai lipsea cana cu vin fiert. Nu se cădea, însă.Van Gogh nu era prezent. Plecase să-şi aline rana de la ureche. Eu am rămas să-l aştept. Au rămas şi ceilalţi.


Celelalte le puteţi vedea pe Semne Bune!

Când smerenia e încolţită

 se impune tăcere…

Bule(tin) de stare

foto

Dacă mă întreb cum sunt (dar nu o fac) de când cu Superblog, răspunsul e de genul (redau dintr-o memorie îndepărtată şi scurtcircuitată):

Un stol de crocodili zboară deasupra unei păduri tropicale.Două vaci împletesc apă minerală în vărful unui brad, din acea pădure tropicală. Un crocodil întreabă cât e ceasul. Vacă eşti tu, răspunde… vaca.

E ceva de înţeles? Nuuuuu…

Nu degeaba m-am lăsat de ASE la timpul potrivit, erau prea frumoase literele pentru a le face grafice.Dacă nu mă omoară concursul ăsta, sigur mă alienează. Visez chestii tehnice şi-s într-o perpetuă lume SF. Nici nu mai ştiu cum mă (mai ) cheamă.

Nu-mi mai plac întrebările

Acum 2 ani şi o lună era doar în vizită în ‘casa morţii’, acum e dincolo definitiv.

Îi spun că mi-e tare dragă, cum mi-a fost şi N., chiar dacă a plecat şi ea înainte să mă dezmeticesc. Niciodată nu pot dormi, după…. nu ştiu dacă vreau, mă decid greu. Alt facies, sentimente amestecate. Nu mai pot vorbi, nu-mi va mai răspunde. Într-un ieri aproape, vorbeam. Ne plimbam pe aceleaşi alei, în Bellu, în vizită la alţii. Cum să faci vizite dincolo, încă aici fiind?

Cine va urma?

Pe cer sunt stele, iar eu (mai) aproape de ele…

foto

când şterg totul, iar cuvintele merg cuminţi la culcare, e semn că încă e bine…

e semn că-s mai aproape stelele, şi chiar vor fi de pe 1

Vers mărunt adânc tocat

Mi-am închipuit mereu că trebuie să treci peste chestii grele în viaţă pentru a te numi ‘cercat. Aiurea! Sunt momente când mă rog să pot trece peste ziua de mâine, peste ceasul de azi, peste examenul de mai ieri, peste privirea aceea ce n-o pot duce dincolo, peste mine căzând şi uitând ridicarea, peste micimi şi mărimi peste măsură, peste vorbe întoarse, peste răutăţi dorite că alea gratuite nu există, peste tăceri, peste faptul că înţeleg din ce în ce mai puţine, peste tot şi mai nimic, peste ce părea şi nu e, peste ce ar fi fost dacă îmi (a)părea de la început,peste explicaţii în stare solidă, peste mintea umană şi prostia din dotare, peste zile şi nopţi în care se uită numărătorile, peste ‘aşa trebuie’ şi ‘numai aşa se face’.,peste geamul căscat afară, peste cuvintele astea aiurea ce nu le vreau oprite. Dar nu e aşa. Discurs asupra metodei? Nici pomeneală!

 

foto

Iubiri labirintice-3

foto foto

‘Ziarele sunt pline de felul în care să-i faci pe plac prietenului tău. Îi place asta sau asta…. Nu-i adevărat,iubirea nu poate fi redusă la o simplă abilitate… Vreau să spun că fiinţa cea mai neîndemânatică din lume, dacă ea este cea pe care o dorim, va face lucrurile cel mai bine! Asta-i!’

(Catherine Breillat în dialog cu Jérôme Clément- ‘Femeile şi dragostea’ )