LA MULŢI ANI!

You_by_recepgulec

Acum vine de la mine spre tine…

”Ma intreb de ce oare se spune la multi ani! Pentru ca
toti spun asa?Pentru ca e frumos? Pentru ca vrei ca
cei dragi sa nu se stinga? Pentru ca viata e scurta?
Si de ce numai o data pe an? De ce nu putem sarbatori
zilele de nastere in fiecare zi, nu doar o data pe an?
Poate ca e prea mult, sau poate nimeni nu s-a gandit
ca se poate. Sau daca se poate n-au facut-o pentru ca
nimeni altcineva nu face asa. Dar nu suntem oare
diferiti? Sau suntem de aceeasi natura si astfel
suntem uniti? Prea multe intrebari. Irosim prea mult
timp din viata cu intrebarile. Nu? Sau singurul timp
pe care-l irosim este acela pe care il petrecem
gandindu-ne ca suntem singuri? (alta intrebare)… La
multi si fericiti ani alaturi de cei dragi, astazi, la
implinirea frumoasei si unicei varste de … ani. La multi ani!”

Am găsit (s)ursa nefericirii!

Minţiţi prea mult? Sunteţi supuşi şi nu ieşiţi din cuvântul celorlalţi, consideraţi ”mai mari ca voi”? Vă vine să fugiţi ca iepurele în goana puştii? E clar! Sunteţi sensibili la autoritate! A altora, bineînţeles. Mesaj incomplet, însă. La o anamneză la rece, aţi asta e boală veche? Naaaaaaaaasol! dar, nasol de tot! Sunteţi defecţi din post-fabricaţie- care, uneori poartă numele de…copilărie. Ce să faceţi? Pe bune dacă am habar…Poate ce am spus mai sus….minţiţi, fugiţi sau vă supuneţi. Reţeta e personală.

Întrebări (retorice)- 52

Cum se îmblânzesc sufletele?

când noaptea nu vrea să se prefacă-n zi

sunt  lipită de momentele în care oamenii plâng şi nu se scandalizează nimeni, când nu există  colţ de gură ridicat în dezaprobare, când pot vărsa dunări de apă pe canalele lacrimale iar tuturor să li se pară normal! da, normal că plângi! şi să nu comenteze nimeni! să nu scoată nimeni batiste de cuvinte încurajatoare! oamenii trebuie lăsaţi să se consume, să plângă, să sufere! nu mai opriţi suferinţa! nu mai ştergeţi lacrima! nu mai acoperiţi urmele rănilor! lăsaţi să doară…până la moarte! nu toate momentele sunt spre bucurie, cum lipsa nu-i prilej de râs! nu mai compătimiţi, lăsaţi oamenii să-şi ducă demn greutăţile! nu-i alt Mântuitor şi nici altă nădejde! plânsul face bine…la suflet!

plâns

labirint

Mi-e atât de dor!

Succesus captivus in 2013!

Nu ştiu cum să vă anunţ că, ori e prea de tot, ori e prea puţin. Na că o comit din nou, absolut barbar şi de neiertat: particip din nou la Superblog. Da, la cel de 2013 bis, că mai fu unul în primăvară, dar am participat doar la ce am dorit. Cum va fi, cât va fi, ce şi cum oi simţi şi pe care juriu m-oi burzului, habar nu am. Vom trăi şi vom vedea…bine, cât se poate reda! 😛 Deci, I’m on! Good luck for me! Yeeey!

1150848_10201801371856736_437081339_n