Megillah Ester


Foto:aici

Shabat Shalom si Hag Purim Sameah!

Anunțuri

Gand de seara

Culoarea ochilor e la alegere!

Gândeste-te, n-ar fi păcat…-Magda Isanos

Invata-mă cu ce să-ncep intai
si-n care vorbe-anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,
si cum, de-atatea lumi luminatori,

pe gura ta surasu-i ca un soare;
ei poate niciodata n-or să stie
din fiecare clipa trecatoare
cum ne-am durat noi cate-o vesnicie

iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas
iti cânt atatea cantece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
niste cuvinte simple-ar fi rămas.

Invata-mă cu ce să-ncep si cum
să-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga
ca te-a născut, cu truda ei intreaga,
pe tine, bucuria mea de-acum.

Ea, poate, niciodata n-o să stie
c-a inflorit în flori si-a curs în ape,
ca din pământ si sura vesnicie
să mi te-aduca,-asa cum esti, aproape;

si, fiindca-o să murim si noi odata,
gandeste-te: n-ar fi pacat să moara,
cuprinsa-n noi, atata primavara,
si dragostea cu inima deodata?…

De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
si eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca dispretuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.

Cum am deprins aritmetica

Activitati simple,in care sufletul e implicat cotidian.Fie c-am scris cu stiloul sau creionul mecanic(preferatele mele),operatiile matematice mi-au dat rareori batai de cap.Dar cum m-am deprins cu abstractiuni?Destul de usor.Mica,adunam gaini,mere,pere,baloane,flori sau jucarii…mare,bucurii,multumiri,pasi inainte,liniste.Cu scaderile a fost mai frustrant.paginile nu suportau lipsa atator lucruri importante.Priveam cu durere cum plecau din ograda mea animalele,cum din livada se duceau fructele,din magazin jucariile si eu nu mai ramaneam cu nimic,sau poate cel putin cu o contabilitate corecta.Ceea ce nu ma avantaja…Din paginile liniate frumos,scaderile continuau in viata…Cum sa nu ma obisnuiesc cu aritmetica?Vrand nevrand am aflat ca 1+1 fac rareori 2,uneori mai mult,alteori mai putin,dar nu de ajuns.Ca operatiile s-au complicat pe baza acestora e una,dar mai trebuia sa le mai si aplic in viata.Asta-i cinism…Alte caiete,mai putin linii frumos trase…alte ganduri,alte planuri,toate esuand in urmarirea cu strictete a ordinii rezolvarii operatiilor,altfel…

La marginea lumii-poveste despre drumul intoarcerii

Poveste pentru„Tema de acasa” data de VacaVerde:


Foto:aici

In Rai merii infloreau in fiecare zi.Cum am gresit,florile-au cazut;iar odihna Edenului s-a transformat in sudoare(cred ca de atunci transpir),iar floarea de mar in vesnica speranta.Exilul mi-e pedeapsa de a trai dincolo de mine,in cautare de hotare ce-mi tin aproape originile.De fiecare data cand mi-e dor…ma intorc,numai ca pe cale ma bantuie uitarea si pierd cararea ce duce spre casa.Acasa mea e undeva departe,undeva la marginea lumii,intr-o gradina unde merii inca infloresc pentru mine,amintindu-mi Paradisul si unde sunt acceptata si daca mai confund binele cu raul.Mi-am invatat lectia….nu mai dau vina pe nimeni si nu ma mai ascund,doar vreau sa ma intorc,atat…

Aducerea aminte….

Mortii ne devin amintiri agatate pe pereti,pe crucile mormintelor,pe pomelnicele lasate preotilor,abia ne mai apartin de mult ce i-am lasat sa se desprinda de noi….Mancam in cinstea lor,ii mai visam din cand in cand si treptat ii lasam sa plece.Viata se scurge dincolo de ei,cu toate durerile inerente,cu toate zambetele la pachet,uneori visele nu-i mai includ iar amintirea nu le mai pastreaza chipul.Ma doare ca incet incet n-are sa-mi mai fie dor,ma doare ca ce-am promis odata nu va mai fi valabil,ma doare ca lipsa lor ma schimba pe zi ce trece si nu mai am taria sa demonstrez ce doream pe cand erau in viata…Toti prietenii ce au plecat inaintea mea,din cauze mai putin sau deloc intelese sau drepte,au lasat in inima loc de veci pentru toate momentele traite.Iar viata mea se transforma cu buna stiinta in drum spre cimitir,incepand cu biserica in forma crucii si terminand cu crucea ce-mi insemneaza trupul de fiecare data la ceasul rugaciunii.
N-am putut sa merg la soroc,si grea mi-a fost inima de cele traite dincolo de privirile cunoscute…
Tuturor,pana cand ne vom revedea,

Calatorie spre centrul sufletului:Ieruşalaim-Ereţ Israel

Particip la un concurs,ispitita de Belle de Jour.Regulamentul si toate cele le gasiti aici
.Iar concursul se numeste:”Cultura pe continente„.
Aici e logo-ul concursului:
Logo facut de VIC.

Asa ca incep calatoria mea….


Foto:aici

Aflat in prapastia istoriei mereu,obtinut si pastrat cu pret de sange si pribegii,Israelul nu se dezminte,naste pasiuni si ura cu aceeasi intensitate,ca la inceputul istoriei.N-am sa ma transform acum in apologet,voi descrie doar cu ochii sufletului si cu multa subiectivitate….
Asadar,cand mergi pe strazile vechiului Ierusalim,seara,cu felinare ce-ti lumineaza strada din spate,pe dalele vechi cat lumea,timpul pare mult mai batran decat este.Ingramadite,casele sunt care mai de care ferecate cu usi si ferestre colorate in alb,albastru si alte culori nemaintalnite,cu flori ce se apara de galagia copiilor,apoi straie multiculturale,pasi grabiti,zambete misterioase si ochi adanci umbriti de gene dese…toate acestea te fac sa te sprijini de zidurile cu opt porti si sa le asculti suflarea.
Sa te plimbi seara in Ierusalim,este momentul in care vei asculta povestile despre Solomon,David si Bath-Sheba,Moshe din fosnetul copacilor ce se repeta de milenii.Drumurile merg unde vrei si nu te intorc niciodata in acelasi loc.Soarele e rosu la asfintit,iar cerul clar aduce somn cu vise marete in asternuturi de diftina.Aerul prafos,spre seara devine racoros,iar noaptea se instaleaza in fiecare gand mai mult sau mai putin evreiesc.
E de vizitat,e de ramas in el cat sa ti se faca dor de duca,e de revazut de fiecare data cand pasesti in alt an.Caci ce e mai frumos decat sa-ti revezi dragii sufletului in fiecare an,la Ierusalim?E de plans la zidurile Templului,de prins vreun bar/bat mitzvah,de trait un intreg an de sarbatori(neaparat de prins Pesachul in Ierusalim) si de mancat nebunii cu nuci,miere si vin,sau humus si usturoi,sau ierburi amare si rodii.
Si de ce nu….anul asta si-n fiecare an sa pot zice „la Şana haba’a b’Iruşalayim!”(la anul la Ierusalim)…

Later edit:primul popas,Europa(cu toate ca mi-e greu sa plasez Israelul in Europa)…..

Zodiacale lepsuite in colt de seara


Foto:mooboy

Ce pot spune eu despre zodia mea?-leapsa primita de la Belle de Jour!
BALANTA!
Pai e ca si cum as vorbi despre mine,partial insa,caci oricat de amuzant ar fi sa cred in zodii,totusi „balanta”nu face covarsitor parte din viata mea.

Asa ca am sa impart descrierea intre talerele balantei,pe un taler parerea mea,pe celalalt parerea celorlalti(cei care intra ocazional in contact cu mine).
Ei spun ca:sunt distanta,uneori aroganta,fire de artist,muzicala,cu haz si sarm,visatoare,ironica,nu de putine ori considerata mandra pentru ca nu vorbesc decat cu cei care-mi spun ceva,cu toate astea sunt crezuta toleranta cu slabiciunile oamenilor dar nu si cu prostia lor…si multe altele(astea sunt doar cele spuse in fata!)….

Cum ma vad eu:echilibrata,spirit justitiar,bolnava de frumos,lenesa,cu ritm propriu al vietii,noctambula,beata dupa poezie,imi place sa citesc in cada cu cafeaua langa mine,nu suport ca proportia intre trebuie si placere sa fie in favoarea imperativului;nu arat tot ce simt dar arat cand e musai;prietenoasa si increzatoare pana la proba contrarie,dar si cand se tulbura apa,dispar;si ar mai fi atatea…dar daca le-as da nume n-as mai fi eu….
Leapsa nu se da,se ia!