Unde carnea creste si sufletul scade….

TRUP AMAR-Ana Blandiana

Miros de trup abandonat de suflet
Sub soarele neruşinat,
Miros de trup pe care
Carnea creşte,
În care sângele bolboroseşte
Şi, într-un fel de harnică furtună,
Celulă cu celulă se-mpreună…
Nu te-apropia, nu mă atinge,
Amar mi-e trupul şi otrăvitor,
Cu soarele prelins la subsuori,
Cu fluturi beţi de mine, răscoliţi
Din larve sfărâmate de dorinţi
Pe care nu pot să le-ncapă. Fugi!
De braţele profanatoarei cruci
În care, fericită, mă urăsc.
Nu-mi respira miasma-mbătătoare,
Când sufletul mă părăseşte-n soare
Ca să te prind şi să te răstignesc.


Foto:just-a-rose

Hai hui prin inima ei(2)

N-am mai scris despre ea de ceva vreme,de cand povesteam aici cum isi infrunta temerile.Era un ianuarie rece,dupa un decembrie umed de lacrimi.Ramasese singura cu fiecare zi cate putin.Si-a dat seama abia mai tarziu,in primavara,cand mi-a povestit totul.
Nu intelege cum de nu a simtit nimic,cum n-a stiut sa citeasca semnele,cum inima ei n-a cunoscut inflexiunile plecarii subite.Acum,adancita in taceri dureroase,incerca sa refaca pas cu pas drumul inapoi al pieirii.La plecare,si-a luat ramas bun ca si cum n-ar mai fi sigura de intoarcere.Dar mi-a lasat o scrisoare,pe care dupa ce o citesc sa i-o dau lui.
Asa ca am citit scrisoarea.Am sa spun cate ceva despre ea,dar mai tarziu…acum nu pot.Sunt inca sub efectul ei.Lui inca nu i-am spus nimic.De ce i-as spune?Mai intelege el iubirea ei?

Foto:Zero-Rider

Poezie de dimineata


Foto:Giintee

Îndoiala-Adam Mickiewicz

Cât timp nu te văd, nu oftez, nu bocesc,
Stăpân sunt pe mine şi când te zăresc;
Când însă mult timp nu-mi mai ieşi înainte,
Ceva îmi lipseşte, un dor mă cuprinde;
Şi-atunci, suspinând, mă întreb cu uimire:
Noi suntem prieteni sau asta-i iubire?

De-mi pieri din priviri, eu în stare nu sunt
Să fac chipul tău să-mi revină în gând;
Uneori totuşi simt far’să vreau, că mereu
Acest chip este-aproape de cugetul meu
Şi din nou întrebarea mi-o pun cu uimire:
Suntem numai prieteni? Sau aceasta-i iubire?

Chinuit uneori, nu gândeam nicidecum
Lângă tine să viu, ce mă doare să-ţi spun;
Dar umblând fără ţel, neuitându-mă-n cale,
Nu ştiu cum ajungeam drept la treptele tale;
Şi-atuncea, intrând, mă-ntrebam cu uimire:
Am venit ca prieten? Sau venii din iubire?

Sănătatea să-ţi apăr, eu şi viaţa mi-aş da,
Aş intra şi-n infern pentru liniştea ta;
Căci în inima mea nu-i dorinţă mai vie
Decât pace să ai şi trupească tărie.
Şi atuncea din nou îmi pun vechea-ntrebare:
Asta-i prietenie? Este dragoste oare?

Când pe mâinile mele-ţi cobori a ta palmă,
O plăcută simţire mă-nvăluie, calmă,
Parcă viaţa-ntr-un somn liniştit mi-o sfârşesc;
Dar de-a inimii repezi bătăi mă trezesc
Care-mi pun răspicat vechea mea întrebare:
Asta-i prietenie? Este dragoste oare?

Iar când strofele-acestea le-aşternui pentru tine,
N-a pus duh inspirat stăpânire pe mine;
Ci, uimit, nici măcar nu luai seama prea bine
Ce idei mi-au venit, împletite în rime,
Şi mă-ntreb cine-a vrut, ce scrisei să-mi inspire?
Asta-i prietenia sau e, poate, iubire?

Traducere de Miron Radu Paraschivescu

Intrebari(retorice)-13

De ce nu se poate sa iubim si sa fim rationali in acelasi timp,cu aceeasi masura si cu aceeasi implicare?
Poate ca am intelege mai multe…

Lepsa cu muzichie kinky

Leapsa primita de la Un nou sens.Trebuie sa postez 5 melodii oldies but goldies,dar nu ma pot abtine….
:)))
Multumesc! 🙂
Asa ca uite:

Franturi de vis

Pădurea cu un singur copac- Daniel-Silvian Petre

Oameni cu apucături ciudate,
de gît,
îmi strangulează visele cu somn
şi mă trezesc a doua zi cu venele tăiate
şi amintirile curgîndu-mi pe covor.
Mi-e frică să mai dorm, îţi spun,
mi-e frică să mai dorm!

Uite, şi-azi noapte am avut un vis ciudat:
eram şi-n tren
eram şi pe peron
şi nu ştiam ce să mai fac-
să plec, să stau, să strig, să tac
ori de la mine însumi
să-mi iau bun rămas
ca o secundă de la mortul ceas,
ca un copac rătăcitor prin veac
de la Pădurea Cu Un Singur Copac.

În jurul meu se plîngea în rafale,
mîini ţinîndu-se de ochi curgeau la vale,
coliviile zburau cu papagali cu tot,
îngeri traversau coşmarul meu înot,
păsări transformate în lacrimi
se scufundau în mare
inundînd-o,
fecioare cu straie de patimi
se despuiau în noapte
blestemînd-o,
Pămîntul stătea-n loc
c-o viteză dementă,
Moartea-şi ghicea-n cafea
c-o mină absentă
iar Timpul trecea atît de rapid
că se-ajungea singur din urmă,
grăbit să vadă
peste-al nopţii zid
cenuşa zorilor plecînd încet din urnă.

Plecai şi tu.
Cîteva cuvinte nu îţi încăpuseră
în geamantanul burduşit
cu sentimente confuze
şi se tîrau pe asfalt,
în urma ta, zgîriindu-l:
NUMAI DEPĂRTAREA NE POATE APROPIA
PÎNĂ LA DERUTĂ.

Aş fi vrut să vin şi eu cu tine
(umbra trandafirului ne-nşeuat
mă aştepta gata de drum)
dar era prea tîrziu;
se făcuse deja devreme
şi trebuia să mă trezesc.


Foto:Malleni

6 saptamani

Ce se face la 6 saptamani?Pomana?Slujba?Aducere aminte?
Eu as face prohodire…..
Imi deplang moartea.Ma plang,in lipsa de altcineva…n-am avut bocitoare,n-am tocmit lautari,ma plang singura….