Puterea obisnuintei

Omul este un „….”(a se completa cu cele dorite)foarte maleabil.De schimbat nu se schimba,dar se ajusteaza dupa mediu!
Copilaria ar trebui sa fie minunata,sa fie memorabila,sa fie nemaiauzita…insa,daca nu e,copilul se poate obisnui si cu bataia(insa sa nu fie prea deasa),cu mese mai sarace(bine macar ca e sanatos!),cu lipsa parintilor din preocuparile sale(macar ii procura cele necesare).Oricum ar fi copilaria(totul e sa nu fie traumatica),ma refer doar la lipsuri”minore”,copilul se”descurca”si reuseste in cele din urma sa aiba o viata”normala”.Totul insa e relativ!
Viata adulta se vrea fericita,se urmaresc de timpuriu tipare,se fac aranjamente,se ajusteaza dupa preferinte…insa,aritmetica simpla nu ajuta!Atunci adultul(fie el sau ea)se obisnuieste cu ce are,cu ce poate avea,si incearca(asta daca mai are putere)sa faca ce e mai bine cu ce i s-a dat(suna fatalist?nu….tine si de conjunctura).Astfel,va risca relatii,joburi,va rata oportunitati,se va multumi cu putin(decat nimic?!),va plange tarziu in noapte(pt a nu o face ziua…ochii umflati cer explicatii!)si se va bucura in timpul ramas visand la cum ar fi fost sa fie daca nu…Din nou intreb:suna fatalist?Nuuu,e doar o parte a realitatii!A unora,cel putin!
Batranetea vine pe nesimtite(dar cu mult bun simt,anuntand din timp prin migrene,dureri de oase si conul de umbra pregatit de societate)si se instaleaza definitiv in mintea noastra,nelasand sperante,doar multe lucruri nerezolvate sau multumiri de duzina.Trebuie,nu?Ca altfel faci infarct doar la gandul ratarii!Altfel,batranetea ar trebui sa fie senina,cat de cat sigura financiar,cu timp de mistuire a marilor „adevaruri”(cu toate ca sustin ca exista doar UNUL,si acesta ramificat),cu rabdare pt nepoti si intelegere pt proprii copii,cu mult timp liber de calatorit printre filele cartilor inca-necitite,sau prin orasele inca ne-vizitate.
Puterea obisnuintei?Da,face din ceea ce-am vrea,ceea ce suntem!

Anunțuri

Fara titlu


Foto

Caut cateodata aiurea,anumite raspunsuri nu le voi primi…

Lumina de ieri-Lucian Blaga

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, tâşnitoare, aprinse
fântâni – azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

Pentru doamne…

Nu prea citesc cu interes pps-urile avalansa venite pe mail,teoriile senine despre lume si viata,rugaciunile cu trimitere mai departe(ca altfel te ia mama lu’peste prajit),dar asta chiar mi-a placut.Autorul(se zice in mail)e Mircea Dinescu.Pe mine m-a oprit un pic din valtoarea gandurilor…pe voi?

Mircea Dinescu – Femei de carieră

„Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie „urgent”, „campanie”, „scheme”, „rapoarte”.

În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă…

Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara.

Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.
Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în „Baby Boom” se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.

Când constaţi că fetiţa ta îi spune „mamă” soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui „da”, acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.
Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.

Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna.

Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate.. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga , ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR , de la Revoluţie , când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: „Mircea, fă-te că lucrezi!”. Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.”

Santier

Vine o vreme,si cred ca deja a venit,in care starile de”santier”s-au inmultit.Schele peste tot,carpeli si vopsele din mai multe epoci ce trebuie decojite.Exista insa o mare problema…s-au facut concedieri pe santier(din motive de lipsa).

Oboseala

Amurgul isi toarce privirea
intr-o noapte profunda.
Iar noi,in odai,ascultam
cum bate incet toiagul timpului
cautandu-si cararea.
Suntem in asteptare de vise.
Am alergat zile intregi
de caii imaginatiei.
Ei dorm acum,
si nu-i trezeste nimeni.
Iar noi privim asternutul
cum ne spitalizeaza
ca un cerc de fantome.

Afinitati elective?

Doamneeee,ca nu stiu ce m-a apucat sa tratez la cap asa subiect bolnav.In farmacia noastra,din Epoca de Piatra,nu prea avem remedii,dar avem mult haz de necaz,ca doar ne costa mai putin.
Am urmarit aseara,nici nu stiu de ce,lupta cu bata pentru scaunul de piatra al canibalilor.Nu,nu va povestesc nimic din Pipi Sosetica,e doar un cosmar ce se arata a fi din ce in ce mai urat!Ce-am vazut?Niste oameni urati,falsi,nemastiind nici sa minta,cu gesturi si priviri calculate si cu gandul doar la ziua de luni cand unul va fi declarat(poate chiar el!)”imparatul mustelor”.
N-am avut de analizat programe,viziuni de viitor,personalitati interesante ;ci doar un balci al desertaciunilor,in care mai importante erau miscarile,frazarea,privirile,gesturile indraznete,inflexiunile glasului,culoarea cravatei,pozitia corpului,frecarea degetelor,rapiditatea schimbarii pozitiei picioarelor,si cate si mai cate altele…
Cu ce-am ramas?Cu un:
Basescu beat criza,incoerent,instabil emotional,fara lectii facute,care taraganeaza sau evita raspunsurile,care minte,e trist,aproape constient ca”baietii cu ochi albastrii”nu-l mai vor…
Geoana nesigur de cuvintele rostite,invatate aproape pe de rost…care face referire la cele sfinte fara sa le stapaneasca si fara sa le slujeasca in vreun fel si care se pseudo-aliaza cu Biserica din teama de esec,stiind ca poporul e adanc preavoslavnic(asta cel putin in scripte)…baiat educat si cuminte la mama acasa,dar care nu are ce cauta in politica pt ca n-are shvunk,n-are verb,n-are credibilitate,caci inca n-a fost intarcat…
Antonescu,care incepea(cel putin in ultima perioada)sa ma castige de partea sa(macar din necesitate,daca nu din convingere) a reusit sa ma indeparteze definitiv de urna(cah,ce urat suna!)…De ce?Agresiv,fara viziune,marlan la un moment dat,prea sigur pe el(arogant de-a dreptul),of…si pt ca are ca model de moralitate pe Tudor Chirila.Doamneeee,pana aici!
Asa ca maine,dupa o dimineata frumos ocupata,o sa-mi petrec ziua departe de lumea ce mi-e straina….
Celorlalti,care au ales sa mearga totusi/oricum/neaparat la vot,le doresc sa fie iluminati!

Festin sau oroare in farfurie!!!!

O sa fiu un mic bucataras de seara,la dorinta Liei(multam!) si am sa dezvalui ce ma face pe mine sa ajung cu farfuria si servetul in fata si ce ma alunga departe de lumea gusturilor.
1.Care e madlena din farfuria ta?
2.Care e cosmarul din farfuria ta?

1.Fiind o adepta gormet,mananc doar ce-mi gadila papilele gustative,niciodata orice doar de foame.Astfel ca ador sa mananc(topul are ordine variabila):
SALATE cat mai diverse,cu ulei de masline,cu otet de mere/vin,fara maioneza
-mananc cu mare placere fructe si legume,branzeturi(capra)
Supe :ador supele de linte,de ceapa,de chimen,de rosii,de legume
Carnea nu e preferata mea,dar daca e sa fie in farfurie trebuie sa fie de oaie(pe I loc),apoi de vita(iniciodata macra),apoi pui(dar nu piept) si asta doar daca este intr-o combinatie buna cu legumele din farfurie
mancarea traditionala e buna de sarbatori,altfel ma face sa ajung la spital…de ce?Pt.ca ma lipeste de frigider,apoi de cuptor,si mai apoi de farfurie zile intregi.Asa am mancat sarmale 6 zile,dimineata-pranz-seara culminand cu o indigestie de neuitat.Ce sa-i faci!Mare purcel!
-ador mancarea orientala,pe primul loc fiind cea japoneza,gatita mai usor,fara atatea grasimi…ADOR SUSHI!!!!
placintele( a se lua in calcul diminutivul):sa fie cu branza,sa fie cu varza,sa fie cu spanac,dar si cu cartofi,sa fie cu foita subtire si neuleioase…dragele de ele pot fi si cu mure,cu afine sau cu coarne,stropite cu
sirop de artar,pot fi si de dovleax sau de mere(dar trebuie sa fie minunate,iar parfumul lor trebuie sa-mi paralizeze simturile lipindu-ma de farfurie)…
-sosuri,mirodeni,paste,zaharicale,bezele,ciocolata,
siropuri,creme,budinci,ciorbei,taitei,peste,legume,
carnuri stropite cu zeama de portocale,mancaruri picante(includ si ciocolata cu ardei iute),chiftelute(marinate sau nu),salata humus,untul de arahide.Doaaaaaaaamne,ca bune mai sunt!
Apoi sa fie masa frumos aranjata:farfurii patrate,rotunde,transparente,colorate,cu decor sau simple,pahare,tacamuri variate…hmmm,deja e prea tarziu pt masa!
Gatitul ma odihneste,iar ca sa fie perfect trebuie sa fie in tihna…

2.Ce nu-mi place?
Pai ar fi:
-maioneza
-prajituri cu blat,insiropate(gen amandina,savarina,etc)
-tot ce-i gras,imbibat in uleiuri si slanina
-ardei umplut(prefer dovlecei umpluti)
-ciulamalele,musacalele(multe -leleuri),
-serbeturile,magiunul,galusti cu prune,
-cascavalul(il mananc numai in anumite conditii…sa fie in combinatie…simplu nu)
-si or mai fi,ca deh matu-i pretentios,insa nu prea multe,caci stiu sa le fac in asa fel incat sa-mi placa…

Doamne,dupa atata furtuna trebuie sa dau cu ceai verde ca-i de rau,ploua cu galeata….

Leapsa merge mai departe catre Clarisa si catre Raluca,asta daca nu cumva au primit-o de prin alte parti.Spor!!!