Adaugă titlu aici, care vrei, eşti liber(ă)- rezoluţii de vară! (1)

New Years Resolution Body Buster Fitness

M-am gândit aşa: e greu să-ţi faci lista rezoluţiilor de sfârşit de an, iarna. Nu crezi? Iarna: frig, umezeală, iar frig, haine multe, creier îngheţat, dorinţe puţine şi arzătoare, cuibăreală multă, vise de sărbători, adrenalină în cupe cu vin roşu… Cine are mintea limpede să ştie ce-şi doreşte în orele alea puţine de lumină, alea multe de frig şi întuneric, fricii de frig şi insomnii răcoroase? Că, doar nu stai la serviciu să scrii pe un colţ de hârtie ce şi cum ai vrea să fie în anu’ ce vine. Nici timp de reverie nu prea ai, că atunci când e…se numeşte somn, că deja-i noapte. Hai, zii că nu sunt eu nebună şi mi-e căldura prea fierbinte pe piele?! Aşa că, n-ar fi mai bine vara să ne concentrăm pe ceea ce vom face peste 6 luni? E timp, nu sunt constrângeri şi, mai presus de toate, avem timp să ne răzgândim. Doamne, cât de speriaţi suntem că poate am ales greşit, pripit sau….forţaţi de împrejurări. Mai reparăm din…dorinţe, aş zice! da, nu-s toate bune. În afară de dragoste, pe bune dacă mai contează altceva! Stai, nu te pripi să spui ceva….mai sunt şi altele, pe lângă dragoste, dar se includ…

Crezi în semne? Eu, nu suficient de mult, cu toate că unele mă mai dezechilibrează, mă ameţesc, mă tulbură… Ieri am aflat că o parte din viaţa mea- ce-i drept, stocată prosteşte în telefon-, nu mai e! Am fost resoftată, pentru că nu am crezut suficient de mult că mi se poate întâmpla asta şi să-mi fac o copie pe Cloud. Cât de încrezătoare pot fi? Fotografii de suflet, agenda telefonică, unele parole….Câtă naivitate! Dar, nu, vara am timp, timp de (răz)gândire!

Va trebui să am vise realizabile de una singură, nu? Cum ar fi să mă plâng că, ştii, n-am putut duce la final x sau y treabă pentru nu ştiu cine mi-a tras clapa, nu ştiu care nu m-a ajutat sau nu ştiu cum mi s-au pus beţe în roţi?!

Hm….ar trebui totuşi să-mi dau un răgaz limitat de gândire, nu? Să zicem, de acum până în octombrie, nu? Cu îndeplinirea din ianuarie, normal…Ce fac lunile noiembrie şi decembrie? habar n-am, să zicem că aduc minime modificări de formă rezoluţiilor! Ia să văd, să fie un jurnal, o listă pe uşa frigiderului, o listă pe tabla magnetică din dormitor, post-iu-uri pe uşa de la intrare? Sau, ceva pe laptop? Sau pe computer? Să folosesc tabelta, că-i mai…”portabilă”? Sau să am o notă pe telefon? Grea decizie…Ca să nu mai spun de culoarea cu care voi scrie, fontul, scris de mână vs. de tipar? Paranoia e la ea acasă când e vorba de decizii, iar balanţele ar trebui să ştie despre ce vorbesc. Babă din-aia sâcâitoare, care se câcâie şi se mâcâie, când decizia se prezintă clară şi deplină în faţa mea! :((((((((( Na, că mă mai apucă şi depresia. Aia de trecere! Nu-s eu din genul oamenilor care se bucură la propria zi de naştere, la Revelion….mă întristează trecerile.

Revin…

 

Minima zilei- 3

Hai să deschidem nişte uşi!

Minima zilei- 2

E una din zilele alea, una din stările alea în care orice s-ar întâmpla, nu m-ar mira nimic. Aşa cred, cel puţin. Ba chiar exagerez un pic şi-mi vine să fac o listă cu ceea ce s-ar putea întâmpla dincolo de mirarea mea. De ce oare toate astea? Să fi trecut dincolo de senzorial realitatea? Sau poate e genul de realitate care şi-a ieşit din matcă şi se pot întâmpla miracole? Nu m-am hotărât! Lista? E secretă! Nu insistaţi!

Minima zilei- 1

Nu cred în coincidenţe. Nu în alea care se repetă, nu în celelalte, oricum. Chiar aşa, ce-ar putea fi introdus cu graţie la capitolul coincidenţe? Luarea aceluiaşi tramvai? Bifurcarea drumurilor? Aceleaşi plăceri? Trăirea în aceeaşi epocă, pe aceeaşi stradă, în acelaşi oraş? Sau chestiile alea pe care le înşiră Bejamin să fie coincidenţe? Nu… Ceva, undeva e cumva! O noimă, ceva, i-ar strica realităţii, ca să nu mai primească numele de ‘întâmplare’? Nu, nu cred în coincidenţe. Lucrurile s-au întâmplat pentru că… degeaba nu există! Asta pentru că-i capul meu prost(oricum), într-atâta încât să nu conceapă că d-aia şi nu de cealaltă se petrec lucrurile, ne trăiesc, mai târziu le înţelegem, căci nu? nu-i totul la măsura minţii noastre!