Potrivit calculului probabilităţilor răspunsul e necunoscut sau variază.
Cine să vrea (nebunia)să te suporte,să te îngăduie, să nu-ţi reproşeze felul de a fi, să se bucure cu tine,să nu încerce să te schimbe, să te placă,să nu te pună la colţ,să nu….,să da…..?!
Şi nu, aici nu vorbesc despre cărţi şi animale.
Filed under: Intrebari, Schita de destin, Suflete | Tagged: nelamuriri |
Ring of Gyges 
De unul.
Ce singur e ‘unul’…..
Poate fi unul singur…dar la fel de singur ca mine.
Singurătăţile se pare că şi-au găsit cmmnc-ul…
Noica spunea odata ca ne cautam în ceilalti.Cel putin tendinta de a ne însingura e comuna…
E clar că nu putem spune că am găsit decât ce am căutat….
Sin-gură-tatea asta e mare(a) tăcere.
Subiectul asta parca l-ai luat din mintea mea. De acum
căldura face r(avagii)ău!
Mă văd nevoită să o copiez pe tetris: şi în mintea mea se învârte subiectul de mai multă vreme…şi n-am găsit răspuns…
Vin şi ele,răspunsurile…
hai să-ți spun un secret:trebuie să faci în așa fel încât să ai numai și numai prieteni imaginari!atunci lumea ți se va părea un film iar tu cu prietenii stați pe divan și vă uitați.e foarte faaain! 😀
Aşa-i Toscăniţo,’imaginarii’ sunt cei mai buni…… 🙂
Eu cred ca tindem sa ne legam prea mult de oameni,avem prea multa nevoie de ei.Eu cred ca avem nevoie doar sa-L lasam pe Dumnezeu in vietile noastre.Si s-a terminat cu singuratatea.
singuri nu suntem niciodată,doar ni se pare (că)…
Prezenţa lui Dumnezeu nu exclude omul. 🙂
Totuşi,’lumea asta’ nu prea are prietenie de oferit.Căutăm greşit şi ne alegem cu dorinţe împlinite.