Când îmbrăţişările miros proaspăt

Îmbrăţişarea de miere-Silvana Cojocăraşu

Respir adânc
ca o îmbrăţişare,
picătura de memorie
transformă clipa în lumină.
Timpul se închide seara în casă
şi creşte precum întunericul
în fiecare zi cât un bob de orez,
aşteptând dimineţile proaspete
cu miros adânc
ca o îmbrăţişare.
Mirodeniile serii în care m-am închis
urcă în spirală
spre turnul castelului
luminat în miere
cu gutui, mere, nuci şi struguri,
învăluie adânc,
ca o îmbrăţişare.

foto

Proaspătul aer al dimineţii în care Ilie a urcat în caleşca de foc a îngerilor către Dumnezeu,în numele Căruia şi-a trăit viaţa şi al cărui nume a cuprins-o(‘Dumnezeul meu este IHVH’) să vă bucure ziua!