Ai observat că durerea smulge apa din trup,
îl stoarce de sevă
se înmoaie spre (ne)înţelegerea celorlalţi?
Cine transformă apa ochilor
în suc de portocale,
în apă de busuioc
sau în lapte dulce
şi le dă muritorilor de băut?
Cine se hrăneşte cu mine
fără voia mea?
Cine ia masa lichidă
fără să muncească,
fără să plătească,
fără să se anunţe?
Cui sting eu setea?
Ce spală lacrimile mele,
dacă nu sufletul…?
Filed under: De'ale mele slove | Tagged: de linistit copilu' din noi..., stari |
I look like air…