Parisul la picior (2)-strada (care) răsfaţă….

Ajuns acolo,parcă vrei să-i simţi pulsul.Fără să te laşi pe pieptul ei,fără măcar să o atingi,îi simţi bucuria de a fi lângă tine…E atât de aproape şi rămâne atât de necunoscută.Îţi deschizi inima şi o laşi să te aibă preţ de  o seară,cel puţin.Te vei obişnui curând şi vei vrea să se repete,şi-ţi va fi dor şi va durea.Îi sorbi fiecare secundă răcoroasă şi o laşi tristă în miez de noapte.Te face să uiţi de tine şi să-ţi aduci aminte de….Numele ei nu are importanţă,atâta vreme cât sună graseiat.Nu şti când vine noaptea peste voi…şi vine târziu.Miroase aspru a vânt şi-a vin sec,şi-a şederi prelungite…Singura,oboseala,te goneşte în aşternuturi,ca foarte devreme să fie întreruptă de cotidian.Peste tot se aude o muzică  dincolo de simţuri ce îţi petrece gândurile….sau poate era doar în urechile mele.Pantofii aveau aripi la catarame,iar hainele deveneau diafane şi timpul uşor.

Parisul la picior(1)

Ce poate fi mai frumos,după o zi plină de muncă,decât un pahar la Pompidou?Era ora 22,lumină multă afară,răcoare în pahare şi o bună dispoziţie greu de înţeles alinia planetele pe bucata mea de cer.Lumea a devenit mai mică,iar departele era aproape,mai aproape decât mine….