Deambulând prin Paris (3)

M-am hrănit cu ciocolată,iar dimineţile mi-au fost pline de unt şi brioşe elveţiene.Cafelele au fost greu de numărat.Am disecat timpul şi l-am pus în porţii mici pe platourile cu fructe.Apa pură n-a lipsit,nici vinul,şi nici berea.Am chemat mirosuri greu de suportat din brânza mucegăită,dar oamenii tot aproape au stat.

Într-un oraş aglomerat,mai mereu oamenii-s singuri.Oameni frumoşi la Paris,dar mai ales bărbaţii.Frumoşi din cale afară şi pregătiţi să facă faţă tuturor exigenţelor.Îmbrăcaţi lejer sau în costum,miroseau bine şi aveau liniştea vacanţei în ochi,cu toate că ieşeau de la serviciu şi se aşezau cu nonşalanţă pe caldarâm la o bere şi-o privire în depărtare.Alţii ieşeau dis de dimineaşă cu cărucioarele să-şi ducă bebeii la creşă.Mult mai prezenţi pe străzi decât femeile.Mă gândeam că poate au ele ceva mai important de făcut,decât să flaneze la o bere ,cu poşeta şi cumpărăturile la reduceri asasinându-le cu volumul lor.Oare ce?

Miraţi de gesturi interioare,oamenii le fac doar pe cele care au urmări.Îşi obosesc timpul culcându-l târziu,trezindu-l devreme,fără momente povestite.Imaginea din oglindă e mereu alta.Mirare mă cuprinde şi pe mine.Să bei un sec roşu pe malul Senei,după un Boeuf Bourguignon aşa cum mă aşteptam,e un deliciu de nepovestit.Înserarea a purtat cu sine,pe deasupra mea stafiile tuturor trecuţilor prin acea vale urât mirositoare la lăsarea nopţii.Sena geme noaptea,nu ştiu dacă aţi observat!Iar când nu vezi,totul devine mai clar!