J’ai besoin de toi.Je vais à Paris!

Vă las cu b(m)ine.Mi-am pus în funcţiune rama cu fotografii.Sunt luminoase şi ‘vin’ singure.Am plecat.Bicicleta e unsă.Bagajul făcut.Poate e viaţă şi pe acolo.Dau în scris,dacă e aşa…Mă duc în căutare de copilărie,de amintiri,de memorie….Promit să aplic departele aproape.Numai ce se potriveşte.Şi proiectul acesta care mă duce departe de ţară îmi dovedeşte a nu ştiu câta oară că speranţa nu e lăsată niciodată deşartă!Nimic nu e trecut cu vederea,nimic uitat,numai răbdare să fie…şi credinţă!

Să aveţi zile frumoase!