Intrebari(retorice)-15

Posted on iunie 27, 2010 by Luna

Conteaza cauza disperarii?

Filed under: Intrebari | Tagged: |

« »

31 răspunsuri

  1. un nou sens, on iunie 28, 2010 at 00:03 said:

    Normal.. conteaza… trebuie sa stii ce a provocat, pentru a lua medicamentul potrivit 😛

    Răspunde
  2. un nou sens, on iunie 28, 2010 at 08:55 said:

    asa e 😦
    >:D<

    Răspunde
  3. Otilia, on iunie 28, 2010 at 17:25 said:

    nu conteaza…

    Răspunde
  4. Rodica, on iunie 28, 2010 at 18:11 said:

    Chiar nu conteaza daca e o cauza de viata si de moarte sau o cauza comuna?Una existentiala sau una cotidiana?

    Răspunde
  5. Alin, on iunie 28, 2010 at 22:47 said:

    Conteaza daca poti sa faci ceva pt. a nu mai fi disperata si ce anume poti sa faci si sa faci. Cauza conteaza doar pt. ca sa te motiveze sa iei masuri .

    Răspunde
    • Rodica, on iunie 28, 2010 at 22:50 said:

      Vorbeam de disperari,in general….de disperari umane,legate de existenta,de sensul vietii,de oameni si iubiri,de necazuri,de credinta,sunt atatea…si ma intrebam daca unele sunt mai nobile decat altele prin ceea ce le-a generat…

      Răspunde
  6. Alin, on iunie 28, 2010 at 23:13 said:

    Da, atunci cauza conteaza, cu siguranta conteaza, una e sa fi disperat dupa niste langoshi si alta e sa fi disperat pentru ca nu ai cu ce sa-ti mai hranesti copii, iar daca cineva este disperat din dragoste, atunci chiar nu merita…

    Răspunde
    • Rodica, on iunie 28, 2010 at 23:15 said:

      Nu stiu daca”disperat din dragoste”suna nobil,asa e…dar poti fi disperat de pierderea ei,de neintelegerea intamplarilor…Sa fie oare mai putin dragostea decat hrana,fie si a copiilor?Sau aici intervine si responsabilitatea…si aici disperarea se dubleaza?

      Răspunde
  7. Alin, on iunie 28, 2010 at 23:26 said:

    Oricum ar fi, e bine sa fi adaptat la realitate, daca persoana pe care o iubesti nu mai merita si asta e realitatea…

    Pune-te in situatia in care s-ar intoarce acum inapoi, l-ai mai putea accepta?

    Răspunde
  8. Alin, on iunie 28, 2010 at 23:31 said:

    Asa e, din pacate, dar ar trebui sa fie meritata…

    Răspunde
  9. Alin, on iunie 28, 2010 at 23:40 said:

    „permis” nu posibil, si eu cred ca e o scuza in spatele careia se ascund…era sa zic unii, dar defapt toti…

    Răspunde
  10. Alin, on iunie 28, 2010 at 23:45 said:

    Savarsim astfel de fapte chiar si impotriva propriilor persoane…

    Răspunde
  11. Alin, on iunie 29, 2010 at 00:01 said:

    Eh, acum sa nu fim melodramai\tici, omul poate sa isi revina mereu, avem destula putere fiecare sa trecem peste, toata chestia este sa nu ne autointretinem focul nefericirii si sa vrei sa treci mai departe, ca viata asta face, continua si nu sta dupa tine.

    Răspunde
    • Rodica, on iunie 29, 2010 at 00:02 said:

      Ma seaca usurinta cu care stiu unii sa”mearga mai departe”…e ca si cum treci peste tine si zici”eu nu mai contez,sa vina altul”!

      Răspunde
  12. Mihaela Petrescu, on iunie 29, 2010 at 06:39 said:

    Eu cred ca disperarea e un sentiment, iar cauza este un element rational. Conteaza insa gradul de disperare.Chiar foarte mult.

    Răspunde
    • Rodica, on iunie 29, 2010 at 09:59 said:

      E un sentiment acutizat de trairi,de ganduri….Daca ajunge in faza finala,poate aduce moartea.De aia ma gandeam,daca mori din cauza disperarii…oare nu conteaza si pt ce ai murit?
      Poate parea exagerat,dar disperarea poate genera si astfel de stari….

      Răspunde
  13. rontziki, on iunie 29, 2010 at 23:12 said:

    În exact momentele de disperare, nu, nu contează cauza disperării…ea poate conta mai târziu, când se mai estompează senzaţia şi, poate, timpul spre estompare depinde şi de cauză, dar disperarea este, zic eu, o stare care, până nu se consumă, până nu ajunge la ultimul nivel, doar există, indiferent de cauză…
    Nu sunt de fel masochistă, dar sunt de părere că încercarea de a trece peste, atunci când necesită eforturi enorme, nu reprezintă decât un chin în plus, nu este decât o altă faţă a durerii care va adânci disperarea şi o va readuce cu o forţă şi mai mare…
    Apropo de ce scriai tu referitor la uşurinţa unora de a trece peste, am de câteva luni în minte o postare pe care tot nu reuşesc să mă adun s-o scriu despre ce mai înseamnă iubirea adevărată în ziua de azi, în epoca asta în care cică putem avea orice vrem şi chiar suntem datori să acţionăm în acest sens, în care eşti învăţat să treci peste toate şi să crezi că fiecare tentativă de relaţie poate fi o nouă mare iubire…o să-mi adun la un moment dat ideile ca să scriu despre surogate şi despre confuzia între iubire şi confortul călduţ cu care nu am nimic, dar să nu mai fie numit iubire :))
    Hai că m-am întins o grămadă, dar, cu comentariul acela, ai atins un punct de mare interes pentr mine 🙂

    Răspunde
    • Rodica, on iunie 29, 2010 at 23:47 said:

      Tocmai,eu nu cred ca putem avea orice,in nici un caz tot ce ne dorim…avem franturi de fericire,pe care le pierdem usor sau ne sunt luate cu forta,sau nu le meritam,sau vin prea tarziu,sau vin nemeritat intr-un context complicat….cum sa treci usor peste?Eu nu sunt adepta”easy way”.Daca ceva,in care am crezut cu toata taria,s-a ruinat,sunt sortita pieirii…si pana sa ma reinventez dureaza…poate ca toata viata!!!!

      Răspunde
  14. Alin, on iunie 30, 2010 at 00:08 said:

    Pentru fiecare adevarul, deci si iubirea adevarata…(poate fi si falsa?) este diferit, nu poti sa o pui intr-un tipar, bine poate ca poti sa trasezi o schita, dar nu mai mult…

    Răspunde
  15. rontziki, on iunie 30, 2010 at 00:11 said:

    Ştiu ce vrei să spui şi mi-am dat seama perfect că asta voiai să spui 🙂 tocmai de-asta am făcut ditamai teoria mai sus :))
    Când o să aflu dacă ne mai putem reinventa, promit să-ţi spun imediat…până atunci, pot să-ţi spun doar că durerea trece şi, din păcate, ajungem uneori să regretăm că, odată trecută durerea, rămâne ceva liniar, neutru…cum cânta Hruşcă într-o melodie „Pune-mi şi răul şi binele-n seamă/ Şi dă-mi prilejul să-mi fie teamă”, îmi vine uneori să zic că-mi doresc să mai poată să mă doară…

    Răspunde

Lasă un răspuns către un nou sens Anulează răspunsul