Totul se reduce la telefoane…


Foto:priscilla-world

In asteptare,in iubire,in despartire,in moarte,in trebuinta,in amintiri,in plictiseala,in verva…totul se reduce la un mic fir intre noi si lume.Firul se numeste unda,eu l-as numi”vointa”.Cele mai crunte vesti le-am primit la telefon:tacerea,moartea,boala,despartirea.Nevederea,se pare,e mai usoara,mai igienica,mai putin tragica daca e transformata in fapt real prin unde.E mai usor sa nu vezi ochii celui cu care vorbesti cand ii spui ca:”imi pare rau,a murit”,”stii?nu mai putem continua,dar sa nu crezi ca ne despartim”,”din pacate,a avut un accident si acum e la morga spitalului x…”,”cine sunteti?nu va cunosc.sa nu-l mai cautati…telefon inchis…”,”nu mai e acolo”,sau si mai simplu nu raspunde,inchide de fiecare data,il deconecteaza…uneori e asa bine sa nu fi gasit!!!
Aceste vesti nu au ore fixe,nici zile preferate,uneori se inghesuie toate in zile de marti 13;te izbesc in inima,te lasa fara aer si nu-ti ofera loc de lesinat in brate pregatite.Iti arata ce altii nu vad,ce nu le este dat sa inteleaga,toata lumea te priveste de parca ai fi nauca,de parca ai fi departe de tot si nu intelegi mai nimic.
Iubesti,crezi,traiesti,insailezi povesti frumoase,uneori inadecvate prezentului,ai de ce te trezi in fiecare dimineata,visezi frumos(nu ca mi s-ar fi intamplat mie,ca nu le am cu visele frumoase…) si totul se poate termina stupid,la telefon.Dar uneori,nici asa,te lasa sa intelegi ca decat la telefon,mai bine intelegi singur,sau mai bine deloc…te prinzi singur,pe parcurs…
Cu toate astea,fiecare asteapta un telefon de genul,