De-a v-ati ascunselea


Foto:Lesta

Un joc placut.Multa galagie.Apoi suspans cu carul.Imagini rapide iti aduc in minte culorile imbracate de partenerii de joaca.Sa fie galben,albastru poate,sau chiar verde?Nu conteaza,ca doar nu suntem pe echipe,fiecare-i pentru el,asa ca orice culoare vad,a mea sa fie.Numai ca exista o mare problema:nu trebuie sa incurci situatia ca”te pui din nou”,parca asa spuneau regulile.
Recunosc ca de ceva vreme „n-am(mai) spart oalele si(n)-am mancat sarmalele”,dar ce mai conteaza?Fiecare cu locul lui,cu timpul lui,cu toate ale lui.Dar ce te faci cand cei(cel)cu care te joci nu mai apare?Sa se fi dus dupa tigari?Dar nu fumeaza!Sa fi intrat in alt joc,in alta comedie,sa-si fi ales alti parteneri de joaca?
Daca era un joc de echipa,eram obligata sa-i adun pe toti,de unde s-ar fi aflat,Dar asa?Cu toate astea,in mintea mea,culorile au un loc anume,si fiecare trebuie sa-l ocupe la vreme potrivita…si totusi nu mai apare.Oare stia,atunci cand s-a ascuns,ca nu dispari,nu faci glume proaste si ca totusi(oricat ai vrea sa-i tii pe ceilalti pe jar)te intorci in cele din urma?
Cum se face?Cat sa astept?Se lasa inserarea si mama ma cheama in casa…a trecut demult si ora cinei…Ceilalti s-au dus pe la casele lor,iar eu astept langa copac…
Sa fi jucat oare”castel”?