Nu pot spune ca e”anul lepselor”,caci n-am prins un altfel de an…dar am primit,ce-i drept destule pana acum,dragute si amuzante….
Tetris nu m-a prins tocmai intr-un moment fast,dar fie,poate ca pare prea dur ce am scris mai jos,imi cer iertare…. 😦
Nu dau leapsa nimanui!Cine doreste insa….
Conversatia?In decursul timpului am invatat ca nu ai dreptul sa fi sincer in conversatie decat cu prietenii si familia,si nici aici prea mult!De ce?Le ruinezi starea de bine,de confort si le devi brusc dusman.Nu prea ai dreptul,in restul situatiilor sa spui ce gandesti,chiar daca tonul nu e agresiv iar bunul simt e la el acasa.Aici se poate sa fiu subiectiva,cu toate ca in afara de alte legi ma ghidez si dupa bunul simt comun.
Din pacate,in ultima vreme m-am lovit de”conversatia de complezenta”,pe care daca nu o faci nu ti se mai raspunde la salut,primesti priviri si remarci intunecate,ti se sterg comentariile la posturi,iar ca esti sters din blogroll asta chiar nu mai conteaza.Iar explicatiile sunt de genul ca am comentat la persoana…poate ca e adevarat,cu toate ca urmaresc subiectul pe care persoana il dezvolta,cu persoanele jur ca n-am nimic.Sunt momente in care nu merit atentia celorlalti,va trebui sa ma invat minte alta data sa ma dau in barci unde nu-mi fierbe ….apa!
De cand am blogul am cunoscut multi oameni frumosi,dar si oameni aparent amabili,aparent deschisi,aparenti…..De unde stiu care cum e?
As vrea sa pot face doar conversatie face-to-face,dar imi mai scapa si una-doua eterice,si de fiecare data sunt dezamagita….
Ce caut eu in dialogul care se naste pe te miri ce tema?Poate ca mai mult,poate ca mai aproape,poate ca mai adanc,poate ca realul,poate ca pe celalalt care da o alta interpretare realitatii,poate ca mai senin,poate ca mai altfel….
Astept maturitate si reactii asemenea in conversatie!
Trebuie sa raspund la doua intrebari:
1. Cand ai o conversatie interesanta?
Cand amandoi(eu si celalalt) suntem pregatiti sa purtam discutia,cand nu suntem obligati sa o facem,cand ne acceptam punctele de vedere si facem tot posibilul sa o argumentam!
Acesta ar fi un bun inceput….
Apoi sa fie si interesanta?
Ar mai trebui ca persoana cu care discut sa fie deschisa,creativa,inteligenta,interesanta…caci totusi port discutiile cu un om,de la el poate porni totul!Apoi sa nu fie de complezenta,poate fi si dura daca argumentele ma ajuta sa privesc altfel si sa-mi imbogatesc perspectiva….
Imi plac oamenii onesti,care incep dicutia din dorinta de a dezvolta o idee,nu doar asa;care accepta comentarii,care ofera incredere celor cu care a ajuns in apropierea dialogului(ca doar nu vorbim aici de conversatiile la coada la paine).
Caci,sa fim seriosi,nu purtam discutii adevarate cu oameni total diferiti de noi!Dialogul presupune acceptare,progres…
2. Ce te plictiseste intr-o conversatie?
Tema ca tema,dar ma poate plictisi omul,care nu mai are nimic de zis si care nu accepta ca din acel moment e depasit.
Nu-mi plac oamenii care nu au cum argumenta si au impresia ca totul devine personal,sau oamenii care exclud pe aceia care nu le dau dreptate.Din pacate nu sunt un yesman,trebuie sa mai pun si intrebari!
Nu-mi place momentul in care sunt exclusa dintr-o conversatie,la care am fost cat de cat „invitata”,ca apoi sa mi se spuna”scuze,dar opinia ta nu ne intereseaza”.
Va trebui,pe viitor sa invat sa vorbesc in soapta,cei ce vor dori sa auda,vor auzi!
Poate ca,netul,asta am simtit,nu e locul potrivit dialogului!
Ring of Gyges 
servus…
poate ca netul e un loc in care ne place, unora, doar sa ne satisfacem niste orgolii, cu senzatia ca suntem buricul pamintului, ca vom infrunta… posteritatea aruncind semne in ocean. de fapt mai mult ne autoauzim, ne autocitim, ne iluzionam… singuratatea, daca pot scrie asa. deseori ma intreb citi dintre noi citim mai mult de o fraza, inceputul sau sfirsitul unui post atunci cind patrundem in blogul cuiva ?… citi dintre noi nu suntem cititi cu aceeasi masura? si, prin consecinta, comentariile sau raspunsurile noastre ramin de complezenta, superficiale. comunicare reala, rabdare? se intimpla prea rar. iar „lunile de miere” se sting repede… cei ce sufera apoi din cauza asta sunt cei pentru care „comunicarea” se traduce in „trafic” insa vor constata ca nu prea mai au ce face iar interesul pentru aceasta jucarie le va disparea, ca si putinta de a mai fi „interesanti”. pentru ceilalti, pentru noi probabil, lucrurile se cern, ca si blogroll-urile… astfel, acestea vor rezista ceva… mai mult. 😉
o seara frumoasa!
Exorcizarile prin scris se pun?
🙂 clar ca da!
Toate cele bune!
Rod, cine te-a supărat, zi-mi-l mie!
Evident că netul nu-i locul dialogului real. Evident că întrebările tale pot părea şicane, evident că o curiozitate a ta poate fi interpretată drept aroganţă, atunci când dialogul se produce prin intermediul unei maşini, fără a avea idee despre căldura zâmbetului, privirea jucăuşă şi energia pe care o emană oamenii. Pentru asta îţi trebuie un soi de antene speciale pe care unii le numesc a fi intuiţie.
Cei mai mulţi trăim superficial sau „în băşcălie”, aşa că ne aşteptăm să nu ne ia nici ceilalţi în serios, iar când se-ntâmplă devine deranjantă critica.
Le pui tu la suflet mai mult decât s-ar cuveni. Internetul depersonalizează, iar omul din spatele măştii are curajul să-ţi arate de fapt faţa.
Ca să nu mai fi buzuka, ai un surpriz la mine!
Multumesc Theo,dar n-am sa spun cine e,numai pt faptul ca odata credeam ca ne intelegem bine!M-am inselat….se mai intampla,e numai vina mea!
Ma uit acum dupa bunatati,la tine!
mie netul chiar mi se pare un loc potrviti… sincer eu cred in prieteni virtuali si imi pare rau pentru tine… poate ca netul nu e o lume chiar atat de perfecta…
numai bine 😀 eu personal iti multumesc mult…
Sinceritatea raspunsurilor poate fi privita de catre unii drept ….altceva!Asta e,na-m avut eu prea mare incredere,dar unde de regret au traversat pe ici pe colo timpul meu…
Multumesc ca ai raspuns si inca atat de transant. EU cred ca sinceritatea e necesara in prietenie si intre rude, dar am vazut si eu ca exista o limita dincolo de care nu poti trece decat riscand.
Dezamagirile sunt inevitabile si atata timp cat ele exista in viata reala (unde ai atatea elemente din care poti „ghici” cam cum e interlocutorul), atunci pe net ele sunt si mai frecvente, pentru ca – parerea mea – e mai usor sa te ascunzi, sa pari altfel, daca asta ti-e voia
liberte, egalite, naivete
http://ivcelnaiv.blogspot.com/
Of,da!Chestiunea e ca mereu cad in plasa asta,cand cineva isi expune parerea si pune intrebari pe un subiect serios,am impresia ca seriozitate asteapta de la interlocutori….cand defapt se asteapta doar raspunsuri de complezenta!Ma invat eu minte cand am sa cresc mare!
Multumesc pentru promptitudine
🙂