Un pic de Lebensraum…

Spatiul vital era in copilarie …extrem de bine delimitat;nimeni nu avea voie sa intre in spatiul sacru fara formula chimica ce agita hormonii apropierii.Apoi timpul aluneca nemilos pe piele si devenim din ce in ce mai maleabili,chiar si fara elasticitate.Simpla situare langa noi nu mai deranjeaza,putem intoarce privirea daca nu ne place,putem tacea,putem uita.Ce usor e sa inchizi ochii cand nu mai astepti mare lucru!La inceputul timpului,locul trebuia pastrat pt persoana asteptata,apoi poate sta oricine atata vreme cat nu deranjeaza prea mult.