Mai nimicuri….

Orice ai zice….aș vrea să știu că ești bine, că trăiești, că ți-e mai bine făra mine, că….

Și mă trezesc!

Onirice muzicale

Când dorm agitat înseamnă că am muzică-n urechi… Cu asta m-am trezit! Să-l chem pe Freud? Mneah, ştiu pe de rost ce are să-mi spună!

rar, dar adânc

Îmi şopteai atât de frumos(în vis) încât am uitat de toate şi am întârziat…era 14.10. Cum se face că neaducându-mi aminte ce ziceai, tu ziceai de bine…. Aceeaşi voce, acelaşi drag, aceeaşi duioşie…

de inimă albastră şi pulover verde

şi te-am visat….

când noaptea nu vrea să se prefacă-n zi

sunt  lipită de momentele în care oamenii plâng şi nu se scandalizează nimeni, când nu există  colţ de gură ridicat în dezaprobare, când pot vărsa dunări de apă pe canalele lacrimale iar tuturor să li se pară normal! da, normal că plângi! şi să nu comenteze nimeni! să nu scoată nimeni batiste de cuvinte încurajatoare! oamenii trebuie lăsaţi să se consume, să plângă, să sufere! nu mai opriţi suferinţa! nu mai ştergeţi lacrima! nu mai acoperiţi urmele rănilor! lăsaţi să doară…până la moarte! nu toate momentele sunt spre bucurie, cum lipsa nu-i prilej de râs! nu mai compătimiţi, lăsaţi oamenii să-şi ducă demn greutăţile! nu-i alt Mântuitor şi nici altă nădejde! plânsul face bine…la suflet!

plâns

Poezia se făcu vis

Nu-i normal. Era ca-n poezie- mama ei de poezie, cine-o mai posta aşa ceva…! Tăceai şi miroaseai a tine, a cămăşi albastre şi tricouri portocalii, a costum bleumarin şi-a parfum de mosc. Şi tăceai, greu, a depărtări. Şi m-am căit că aşa zicea poezia. Că-ţi sărut răspunsul mut, tăcerea ta părea pământ…greu şi despărţitor. Părul tuns scurt, mai scurt decât ştiam… Era, cam aceeaşi imagine de dinainte de…, numai că se petrecea într-o încăpere luminoasă de mansardă! Lângă cer eram şi frică de înălţime mai aveam. Cu lipsă de aer, vertij şi dor mult…Am leşinat în vis, m-am trezit aievea, iar tu…..

Îmbata-ţi-aş toţi şoarecii!

Azi noapte, am fost chemată în vis, la ceas de caniculă-n cearceafuri să omor un şoarece dintr-o încăpere. Găsit, văzut, aproape prins. Numa’ că-n vuietul de frici, un şoarece se făcu mai mulţi mici. Şi mişunau care-ncotro, mă zăpăceau şi toţi strigau: omoarăăăăăăă-i! Apăreau din toate părţile, nu făceau rău dar erau mulţi fricoşi… Am prins câţiva, dar se multiplicau cu fiecare exemplar prins. Mi-am amintit, din afara visului, că am primit un Burgund, şi mi-a venit ideea de-ai ademeni. Chiar, şoarecii sunt alcoolici? Că de nu, se pare că am schimbat conţinutul maţului lor subţire. Şi beau şoarecii din vinul ademenitor, de-i îmbătam pe toţi şi mi-i axfisiam în pungi individuale, ca pe năpârci. Ce-i mai căsăpeam! Ce bucurie mai făceam! Ah, nu încercaţi să căutaţi în dicţionare de vise ce şi cum! Am făcut-o eu şi am ajuns de la agonie la extaz…. de la fericire erotică, la moarte dureroasă, la izbăvirea de duşmani şi la …..fericire. Ce să aleg?

soareci-zoo

Buletin de martie înzăpezit!

E ca şi cum te-a mângâiat pe păr toată noaptea şi te-ai trezit năucă neştiind ce zi e, şi ce cauţi brusc în bucătărie la ora 6, chemată de ceva ce s-ar putea numi, sete. E clar, a fost acolo toată noaptea. Ai putea descrie…ce? Nu forme, nu culori…Stări şi mirosuri şi senzaţii. Dacă se pun, de astea ai putea descrie. Nu contează. Apoi încerci să-ţi aduci aminte. Nici măcar atât nu poţi? A fost totul prea…real, să nu-ţi poţi aminti ce şi cum şi de unde până unde. dar uite că nu poţi. Câte exerciţii din astea n-ai făcut până acum? Ţi-au ieşit toate, nu? De ce de data asta, nu? Eşti stresată? Depresivă ştiu că eşti, dar credeam că ai depăşit măcar cu un cm faza. Nuuu, ok. O iau altfel! Mai ştii cum a început? Of, vorbesc aiurea. Cum ai putea? Încearcă oricum să descrii tot ce poţi. Şi spui că părea aivea? Şi că mirosea a parfumul acela intens, fără să fie prea tare? Şi că degetele îţi mângâiau părul? Şi că atunci când te săruta, fruntea lui se completa cu fruntea ta? Şi parcă nu se mai simţea ciobul din sprânceana stângă? Şi chiar că a spus ceva, de fapt a vorbit chiar mult, iar în cameră nu era noapte? Aşa. iar apoi, parcă, totul s-a rezolvat. Ce spui? De prima dată s-a rezolvat? Ah, deci n-a fost nicio problemă. Tot timpul zâmbea? Dar nu ştii, măi, că visele sunt invers? Nuu? ce zici? Că nu contează decât starea cu care te-ai trezit? Şi, de care era? Una bună? Nu ştii să descrii? Hai, fă un efort! Ce-ai păţit? Nu ştii să descrii fericirea? Ai dreptate, nici ultima dată nu ai ştiut. Doamne, parcă nu mai eşti tu. Ce stare?! Ok, te-ai trezit fericită, cu sufletul plin de lumină, zâmbind, murmurând ultimele lui cuvinte… Care erau? Nu mai ştii. Dar ce murmuri? Nu-mi spui? Ok, murmură…. Ştii, cred că-i un efect al Bunei-Vestiri. Puţin întârziat, dar merge. Când a fost mai exact? Luni spre marţi.

A_Dream_So_Real_by_catch___22

A fost moartea, din nou, la mine-n vis

legaţi ombilical cu moartea. cimitire, boală, servicii funerare, bătrâneţe, accidente, crime, chirurgi, sărăcie. cu cât suntem mai aproape de moarte, cu atât o înţelegem mai puţin; poate cu acceptarea să fie altfel. lumea e supraetajată. jos morţi, aici noi- mai mult sau mai puţin vii, sus duhurile. visele sunt şi ele în apropierea morţii. aşa că, aseară am fost în lumea morţilor. m-a mângâiat pe cap şi mi-a zâmbit. moartea nu stricase nimic.

Pentru casa cu cerdac…albastru