Când mă prefac că nu ştiu răspunsurile…

Cândva îţi scriam poezii, cândva credeam că tot ce-ţi spun e poezie, cândva credeam în mine… Nu mai îndrăznesc de multă vreme să îmbârlig cuvintele-n poeme, de rime nici c-a fost vorba vreodată…Cel mai bine e să te îndemn să o citeşti pe Maskirovka! Exact aşa sunt …când sunt îndrăgostită! Căci sunt…

Unii ştiu mai bine ce simt. Se pare, că dinafară, lucrurile se văd mai bine…

iz suedez de linişte fierbinte

Încă o zi de concediu, de data asta una de duminică. Cu o trezire bruscă din somnul agitat, cu un photo shooting  cu poziţiile de somn ale lui Muşeţel, o cană cu fiertura zilnică şi-un drum spre o masă suedeză cu supă de ciuperci, legume gratinate şi somon, bere neagră suedeză, apoi cidru şi cafea. Chiar nu mai era loc, nici măcar de-un gând…iar drumul înapoi spre casă părea aglomerat şi lung- cu toate că era acelaşi. Pisicile nu mai erau acolo. La 47 de grade la sol, era şi normal. Le-am pus mâncarea obişnuită, le-am schimbat apa şi am intrat în casă. Nu mai era aceeaşi. O linişte de mormânt astupa urechile. Aveam impresia că zidurile îmi absorb gândurile, iar vecinii îmi aud bătăile inimii, în somnul lor de amiază. Parcă toată lumea plecase şi eram singură. Păşeam cu grijă, urcam încet să nu fac zgomot. Uşa am încuiat-o ca şi cum n-aş fi intrat în casa mea. Am tras obloanele, am permis aerului să devină rece şi mi-am umflat perna a odihnă şi refugiu. Seara a continuat cu poveşti filmate, cu cidru şi cu ştirea că am primit cărţi– mulţumesc editurii CDPL! Fotografiile cu Muşeţel altădată! Început bun al sfârşitului!

Superblog 2011,de ce nu?!

Poate îţi va părea mercantil gestul meu…acela de a mă înscrie în nebunia reţelei care se numeşte ‘miză bănească’,nu?Numai că nu e aşa,dar oricum,poate fi în toate felurile.M-am decis să mă arunc nebuneşte(deja mă repet) în scrisul despre orice îmi pun ei la dispoziţie.Un fel de creative writing.N-am timp,sunt deja obosită peste măsură,dar mi-e bine că scriu.Tăcerile mi le păstrez pe alte subiecte.Nu mă întreba ce m-a apucat!Nu la bani m-am gândit.

Dacă doreşti să fii în barca vecină  şi să încerci să mă dărâmi,acum e momentul.Aplică la Superblog 2011 şi fii cel mai bun!Concursul e la a 4a ediţie,iar 30 septembrie e ultima zi de înscriere.Vei găsi aici regulamentul şi formularul de înscriere.Cât despre sponsori,parteneri şi organizatori citeşte aici!Nu promit să fiu extaziată,nu fac reclamă mascată(e cât  se poate de open)poate că nu voi rezista la toate etapele (din 1 oct. -1 dec.),mai mult ca sigur nu voi fi de acord cu tot ce şi cum şi etc,dar deocamdată trec peste şi intru.

Baftă!

A fost un ieri tare lung…

foto

Pereţii au buzunare cu vise.În fiecare noapte ,câte unul se desface şi înceţoşează mintea până a doua zi.Am uitat cum se scrie.Motivul l-am uitat şi nu l-am vrut găsi.Cască o gură mare tavanul la mine şi mă transformă în purice şi-n umbră.Nu e bine!Aş putea să repet până nu mă mai aud.Culorile au luat-o razna.Dincolo de graniţă mă aşteaptă noaptea.N-am încă bilet.Merg pe rezervare.O noapte cât o săptămână.Să ştii că nu e mult.Ochii mari se deschid înăuntru.N-am putut sta departe mai mult decât secunda în care (nu) m-am gândit la tine,pentru că eu nu mai eram (acolo).De ce patul se face din ce în ce mai mic şi mă înghite,iar sunetele sunt din ce în ce mai aproape?N-am zis nimănui.Noaptea nu mai e noapte.Curge în sticle pastă roşie ce altădată era sângele mele.Am vene casante.Sângele uruie la mine din carcasa transparentă de arbore răscopt.În fiecare noapte,câte un sertar căsca la mine un vis dislexic.Sau era buzunar?Ca dintr-o haină din care te miri ce iese când nu mai intră nimic!După noapte încă mai urmează dimineaţă…

Celul(oz)a cuvintelor scrise

Scrisoare-Maria Banuş
Să taci. Îţi scriu fiindcă-i o noapte limpede ca o frunte de ied,
fiindcă mi-e cerul gurii amar ca pieliţa nucilor noi,
îţi scriu fiindcă suntem atît de uituci amîndoi.
Curînd şi bătaia fumurie a pleoapelor vom uita-o, cred.
Ascultă. Mergeam. Deodată părul ciufulit îmi căzu pe faţă. Ţîşnise vîntul.
Crengile arse de praf se căutau între ele cu foşnet moale.
Era un sălcîm, era şi mare. Ne-am oprit să-mi scutur nisipul strîns în sandale.
Atîta tot. Încheieturile tale îmi erau mai dragi decît cerul şi decît pămîntul.

Închisoarea sunetelor tari

Mai,dar dulce-i!

Se stie,cel putin Tetris,ca sunt adanc supusa zaharicalelor,artei linguritului spre marea Poarta,asa ca sunt ispitita,din cand in cand cu mo(n)stre de ingrasare!

Ia,stai asa putin!Era vorba si de peste?Abia acum am vazut…..Sa pun de-o mamaliga,atunci,si de-un mujdei;ca tortura cere ceva sarat inainte!

Multam Tetris!Eram prea ocupata sa-mi fac eu ceva…Se acorda,mai departe,celor cu glicemia scazuta si cu apetitul crescut!

Premiu „deep”(nu utilizez traducerea!)

Multumesc Fluturas,fata frumoasa si draga!
O singura nelamurire am,mi-ai dat premiul ca m-ai vazut cazuta in borcanul cu melancolii,nu?Nu de alta…?!
Merge mai departe,la cei dragi…se stiu ei…pentru ca ma imi completeaza lumea,ofera lumina si atatea sensuri vederii…

Cum e la”tara ta”?


Foto:gigi0747

Vara:la cirese,in caisi,cu cartea sub pruni,in odaia racoroasa asteptand odihna dupa-amiezii,”la teren”cu baietii jucand fotbal pana cand gemea ziua a noapte;”la colt”,unde ulitele taiau satul in linii intortocheate si ne astepta in fiecare seara sa spargem seminte in dintii inca nedeprinsi cu ciocolata;pe ulita din fata curtii bunicii si uneori in gardurile de sarma ghimpata ce aparau gradinitele de cartofi ale vecinilor de bicicleta de trei ori mai mare a bunicului plecat la coasa;cu bunica,aspra si mereu nervoasa pe faptul ca eram plina de glod din cap pana-n picioare si ca ma ogaream pana-n toamna,doar cu fructe si legume(oricum nu stateam mai mult de doua saptamani);seara,”la sosea”,unde uneori dansurile se transformau in filme,iar filmele in plimbari zgomotoase in bezna spre casa;sau noptea,cu vise pline de parfum(nu prea visam acolo),unde racoare asternuturilor fosnitoare aducea prea repede dimineata in chiraieli de cocosi,magari aducand ora exacta,oratanii infometate si caini ce se doreau cat mai departe de lesa,cu bunica mereu dornica de ore matinale si de harnicie pana la os,ca nu cumva sa se obisnuiasca trupul cu somn si sufletul cu tihna…
La voi?

:P,premiata de Carturesti!

Am participat zilele astea la un concurs despre Eric Clapton pe site-ul Carturesti.Trebuia sa scriu ceva creativ despre „De ce crezi că i se spune lui Eric Clapton „Mr Slowhand”?
Si… :P,am scris aici si….am fost premiata cu asta!
Oh,happy days!
Un semn bun intr-o mare de incertitudini…