Guest post: Thailanda mea

Din când în când mă apucă brusc dorul de ducă. Așa că anul trecut, prin martie, consilierul strateg în călătorii cu buget mic (adică sora mea cea cu răbdare și fler) este sunat pentru a se implica în găsirea unui bilet ieftin de avion. Ne-au trebuit vreo trei minute să ne decidem asupra destinației: Thailanda, apoi a mai fost nevoie de încă o săptămână pentru achiziționarea unui minunat bilet de avion de 560 de euro, pentru Bangkok. Și uite așa, toți banii câștigați dintr-un proiect au fost investiți cu cap (zic eu) în ceea ce se prevedea a fi o călătorie de pomină. O să trec repede peste cele 9 luni de căutat cazări, citit despre locuri și transport,  despre mâncare și prețuri, vândut bicicleta, economisit bani, obținut viză, pentru că vreau să trec la subiect: ce mi-a căzut cu tronc în ianuarie 2014 și-mi doresc să mai fac/văd/gust încă o dată:

Să mă întâlnesc cu Tan. Nu, nu a fost nicio poveste de dragoste! Tan este cel mai fain ghid de luat în junglă, pe insula Koh Chang (Insula Elefant). Are tolba plină cu povești, nu te lasă să treci nepăsător/neștiutor pe lângă casele-turn ale greierilor, pe lângă orhideele sălbatice, lianele-trepte, rădăcinile aeriene și miriapozii otrăvitori precum scorpionii. Te mai reanimează cu fructe, din când în când (traseele pot varia, ca timp, de la câteva ore până la 12-14 ore), cu un orez cu legume lângă cascada în care te și bălăcești, apoi te poți prezenta, elegant, la o plimbare cu elefănțeii. Nu te aștepta ca pe Insula Elefant să duduie jungla de pahiderme alergând libere.  Numele i se trage de la forma pe care o are, iar elefanții de aici  sunt ”importați” din alte părți ale Thailandei, pentru a fi folosiți în turism. Acum, ești liber să alegi  între a da banii aferenți unei călătorii cu elefantul unor asociații care se ocupă cu protejarea elefanților maltratați, acum tratați așa cum merită un animal puternic, mândru și frumos, sau unor afaceriști care își chinuie aducătorul de bani… Eu m-am împrietenit cu o elefănțică nu foarte mare de statură, cu dungi roz și fine pe la gât și vârful urechilor. Altfel, dacă te aștepți la voluptăți tactile când o  mângâi, o bidinea cu păr scurt are același efect asupra palmei tale. Dar mersul, hehe, mersul … e legănat-puternic-așezat și delicat!

12

Și dacă tot m-aș întoarce pe insulă, aș străbate mulți kilometri de coastă, stațiune după stațiune, până la Lonely Beach. Să mănânc cea mai bună baghetă umplută cu .. nu mai contează, bagheta era divină. Da, mâncăcioșilor-pofticioși, într-o țară a orezului, am mâncat baghetă mai bună ca la Paris! Nu că rețeta nu ar fi fost franțuzească (fugi un pic la istoria ”colaborării” thailandezo-franceze), ci cred că pur și simplu era îmbogățită cu bună dispoziție. Lonely Beach e raiul celor care vor să experimenteze și ei vremurile hippy. Bodegi micuțe, baruri cu trei scaune, mâncare savuroasă făcută de localnici, cu diferite scale de picant, iute și foarte iute . Există, printre alte câteva sute, și un loc de cazare bine numit  Oasis. Un pat imens, curățenie, bungalow-ul printre palmieri, acoperiș din paie de orez, dușuri cu stele deasupra capului și marea în zare. Și am plătit exact cum era scris și pe site-ul lor, 450 baht /noapte, două persoane (adică vreo 45 de lei).

3

4

Ce poți face pe aici? Să te bălăcești, clar! Să asculți muzică, să porți conversații savuroase cu alți „fugiți de-acasă”, să și taci, să asiști la realizarea unui tatuaj (nu știu cum a fost pentru cel tatuat, dar pentru mine, să văd cum se face un tatuaj în stil tradițional thailandez, ”în direct”, a fost cel puțin interesant). Poți să te lași scăldat în ulei de cocos, la un masaj thailandez prin care fiecare os își regăsește locul corect în corp. Poți să-ți cumperi și tot felul de briz-brizuri de pe plajă, de la o doamnă în vârstă, care apoi îți prinde brățara și-ți descântă fiecare nod făcut.  Nu glumesc, asta făcea, a fost singurul moment în care am fost frustrată că nu știu limba thailandeză, pentru a pricepe și cuvintele, nu numai ”gestul”. Și da, te poți descurca de minune și fără să știi limba, localnicii au toată răbdarea din lume să descopere semnificația semnelor puse la bătaie, asta dacă nu sunt vorbitori de limbă engleză.

New Image 4 plus

Dar să ne mai mutăm un pic spre sud, că nu se termină la insula Koh Chang minunăția Thailandei. Cu ce să mergem? Cu feribotul, cu autocarul (străzi impecabile, șoferi demni urmași ai lui Ayrton Senna), cu avionul sau, de ce nu, cu trenul. Eu iubesc trenurile, nimic nu-mi induce ideea de vacanță mai puternic decât o călătorie domoală, într-un tren mov, cu așternuturi curate. Aici m-am convins că Thailanda este o țară de oameni frumoși, dintr-o chestie absolut banală. Vine domnul controlor, dăm biletele, le perforează  cu grijă, le înapoiază. Îmi arunc o privire, întâmplător, pe ele și rămân siderată. Ce apăruse pe biletul de tren? O inimioara! Perforatorul avea formă de inimă! Păi, hai să ne închipuim un pic: stau niște domni și doamne de la marketing sau de unde or fi ei, într-un birou, și fac planuri de afaceri. Iar cineva își pune problema: cum să fie găurica de pe bilet!? Și ei, oameni serioși, în costume, găsesc soluția: o inimioară! Vă închipuiți că într-o țară europeană, de exemplu, ar fi posibil așa ceva? Sau în orice altă țară a lumii ăsteia mari? Eu nu, cred că numai în Thailanda controlorul de tren îți poate lăsa, oficial,  o inimă pe bilet!

5

5+

Hai să ajungem și în Khanom. După  14 ore cu trenul până la stația Surat Thani, o călătorie cu o Toyota papuc (cred că e mașina lor preferată), încă trei ore. Miroase frumos. Ajung într-un fel de sat, într-un spațiu care îmi părea mult mai insulă decât Koh Chang-ul pe care îl părăsisem cu o zi înainte. Cazare la bungalow-uri moderne, și ce se aude, ce se aude? Apa clipocind în Golful Thailandei. În week-end se aud și turiștii thailandezi, care vin în număr mare și cântă. Karaoke este o îndeletnicire foarte apreciată. Au voci frumoase, sunt prietenoși, pe lângă cântat mai împart și băutura și mâncarea cu tine. Singura problemă este ca nu au și cântece europene, dar nu-i nimic, asta te va împiedica să te faci de râs cântând cât se poate de fals. După o petrecere de felul ăsta, ai mai multe opțiuni: pur și simplu să lenevești pe o plajă perfectă, pustie. Poți închiria un scuter să te plimbi, să ajungi la restaurante mici, afaceri de familie, pe malul mării, pentru a mânca cei mai buni creveți  tempura sau să zăreşti spinări de delfini roz. Poți să vezi case tradiționale, din lemn, ridicate pe stâlpi, sau poți să te și rătăcești prin orezării și plantații de palmieri, asta până când un domn amabil, cu ochii cârpiți de somn, își va scoate Toyota din curte și te va invita să te urci în ea, ca să te scoată la drumul cunoscut. Fără să-l rogi.

6

7

8

9

10

11

Apoi, dacă ți se pare că-i prea liniște în rai, fugi în orașul Surat Thani. Oraș banal, cu blocuri mici și gri, punctat pe ici, pe colo cu case tradiționale vechi de 250 de ani. Însă, dacă iei o barcă și intri pe niște canale doar de barcagiu știute, vezi că raiul are multe fețe: aluneci pe sub bolți  de verdeață, vezi mimozele cum se strâng la trecerea ta, faci o oprire la barcagiu acasă  să bei cel mai bun suc de cocos și să iei aminte cum împletește fel de fel de lucruri din frunze, apoi se lasă seara și îți spui ca e timpul să mergi acasă. Adică la noi, acolo, la Khanom. Greșit! Te mai plimbă un pic, cât să se facă noapte, apoi te minunezi, fără grai, de cum se aprind copacii. Da, în unele țări te duci să vezi tablouri de Kandinsky. Aici te duci să vezi licuricii.

12

13

14

15

16

17

18

19

Apoi te întorci acasă, la zăpadă, în București, te ungi cu uleiul de cocos „de acolo”, îți pipăi glezna, din când în când, ca pentru a regăsi brățara descântată și ți-e clar că trebuie să te întorci în Thailanda.

 

autor: Magda-Raluca Oprea-Minoiu;

foto: Magda-Raluca Oprea-Minoiu şi Diana Minoiu

Articol înscris în concursul <Thailanda, te iubesc!>, organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro.

Succesus captivus in 2013!

Nu ştiu cum să vă anunţ că, ori e prea de tot, ori e prea puţin. Na că o comit din nou, absolut barbar şi de neiertat: particip din nou la Superblog. Da, la cel de 2013 bis, că mai fu unul în primăvară, dar am participat doar la ce am dorit. Cum va fi, cât va fi, ce şi cum oi simţi şi pe care juriu m-oi burzului, habar nu am. Vom trăi şi vom vedea…bine, cât se poate reda! 😛 Deci, I’m on! Good luck for me! Yeeey!

1150848_10201801371856736_437081339_n

Mizerii din învăţământul românesc

Ruşine pentru organizarea examenului de definitivat 2013! Profesorii corectori au fost umiliţi!  Corectorii abia primeau lucrări, în plicuri de câte 2-3 lucrări(nu toţi aveau fericirea să primească 15-16). Profesorii de specialitate erau nevoiţi să alerge după pedagogi, spre a corecta partea a II-a a lucrărilor. Nu-i găseai? Nu-i nimic! Aşteptai sau te milogeai să ţi le corecteze şi ţie. Prea puţini pedagogi, faţă de profesorii de specialitate. Vina cui? În niciun caz a pedagogilor, depăşiţi de situaţie. Preşedintele comisiei urla ca dinozaurul să iasă toată lumea din cancelarie, că nu au aer. Două persoane luau lucrările, dar nu dădea nimeni lucrări- că, deh, metodologia spune că nu lucrează decât 2 membrii(pe când metodologia spune de 1-5 membrii). Ba chiar ameninţa domnul preşedinte al comisiei de evaluare că putem fi sancţionaţi, dacă îndrăznim să nu ne convină sau să plecăm. Auzi treabă! S-o fi crezut în comunism, iar pe noi muritori de…frică. Bătaie de joc. La un moment dat ne-a scos afară din cancelarie, deoarece trebuie să regândească strategia. Parcă exista metodologie pentru asta?!

Nu era mai bine să rămână definitivatul în facultăţi? Se temeau mai marii de mită? Luau măsuri în privinţa asta. Aşa, ne-am călcat în picioare. De fapt au continuat să o facă ceilalţi profesori…eu am plecat. Şi aştept să ia măsuri stimatul domn împotriva mea, abia aştept. Sunt profesor. Se cere corectitudine, profesionalism, nivel academic ridicat. Ce mi se oferă în schimb? Limbaj de baltă, purtări de mujic şi o eră apusă? Să corecteze dumnealor, pe mine nu mă vor mai prinde. Păcat că n-am fotografiat măcelul! Ar fi trebui să cer acordul pentru postare, şi la ce nervi aveam de asta nu-mi mai ardea.

Cât timp o să dicteze oamenii politici în învăţământ, şcoala va arăta mizerabil, aşa ca ei…

Vă imaginaţi că nu am vorbit cu dl. preşedinte de comisie(numele nu mi-l amintesc exact şi nu are rost să-mi dau cu presupusul)?! Pe mine mă ameninţase stimabilul. Îndrăzneam să-i stric zenul. Dumnealor munceau, noi huzuream- invidia asta!!! Halal!

Acesta a fost unul dintre multele momente în care mi-e silă de mizeria din care fac parte. Cum să nu fiu confundată cu porcii, dacă sunt în aceeaşi cloacă?

276864_487984417929180_267518819_n

P.S: Lume, lume, nu se poate vorbi împotriva sistemului în această ţară! Mi-am exprimat indignarea pe pagina de FB a mirobolantului ministru Remus Pricopie, în legătură cu organizarea evaluării examenului de definitivat 2013, acum vreo 15 min! Ce credeţi c-a făcut? Păi ce, suporta ilustra sa gramatică vreo deturnare de la împlinirile măreţe?
1. A şters mesajul
2. A blocat orice fel de comentariu pe pagina sa
3. A exclus posibilitatea de a-i da mesaj privat
Eh? Halal guvernare! Halal ministru! Halal ţară!

Pricopie, eşti laş mamă! Fii bărbat, mamă! Ia vezi, te poţi război cu mine?

Şi cine spune asta? Un amărât de profesor corector…adică eu!

Superblog 2011,de ce nu?!

Poate îţi va părea mercantil gestul meu…acela de a mă înscrie în nebunia reţelei care se numeşte ‘miză bănească’,nu?Numai că nu e aşa,dar oricum,poate fi în toate felurile.M-am decis să mă arunc nebuneşte(deja mă repet) în scrisul despre orice îmi pun ei la dispoziţie.Un fel de creative writing.N-am timp,sunt deja obosită peste măsură,dar mi-e bine că scriu.Tăcerile mi le păstrez pe alte subiecte.Nu mă întreba ce m-a apucat!Nu la bani m-am gândit.

Dacă doreşti să fii în barca vecină  şi să încerci să mă dărâmi,acum e momentul.Aplică la Superblog 2011 şi fii cel mai bun!Concursul e la a 4a ediţie,iar 30 septembrie e ultima zi de înscriere.Vei găsi aici regulamentul şi formularul de înscriere.Cât despre sponsori,parteneri şi organizatori citeşte aici!Nu promit să fiu extaziată,nu fac reclamă mascată(e cât  se poate de open)poate că nu voi rezista la toate etapele (din 1 oct. -1 dec.),mai mult ca sigur nu voi fi de acord cu tot ce şi cum şi etc,dar deocamdată trec peste şi intru.

Baftă!

M-am gândit să ‘Face-a-book’ şi eu

 

Cum ‘cărţile bune îţi dau idei’,m-am hotarât să particip la concursul ‘Face-a-book’ iniţiat de Lib.Humanitas şi recomandat de LiterNet.ro,aflat deja la la ediţia a 3a.

Trebuie să fac o recenzie unei cărţi de pe site-ul LibHumanitas.Condiţiile  şi regulamentul concursului le puteţi găsi aici.

Cum m-am îndrăgostit de Herta Müller citind ‘Încă de pe atunci vulpea era vânătorul’ şi ‘Călătorie într-un picior’,acum am ales să scriu despre‘Leagănul respiraţiei’,că tot am citit-o de curând.

N-aş numi-o recenzie(că nu mă pricep),ci doar ‘ce naşte Herta Müller  în mine,când o citesc’.

Să purced:

E-un fel de-a respira în toate.Dormi,mănânci,faci dragoste,fantazezi,citeşti,dai cu sapa,te rogi.Verbele astea îţi impun ritmul lor.

Leo Auberg îşi face bagajul spre locul în care e obligat să trăiască numai din amintiri,unele dintre ele înghesuite în cutia gramofonului.Pentru a rezista,îşi acordă respiraţia la ritmul muncii din lagărul sovietic în care e forţat să existe(într-un fel sau altul) din iarna anului 1945.Nu avea vârsta necesară răfuielilor politice,dar profilul era ‘corect’:şvab bănăţean cu vârsta la limita inferioară a cerinţelor lagărului (17-45 ani).Trezirea bruscă într-un absurd grotesc împinge vieţuirea în temniţa instinctelor.Numai imaginaţia mai poate salva câte ceva,dacă mai are ce.

Herta Müller ne arată că drumul profeţiei bunicii lui Leo(‘Ştiu că te vei întoarce’) e drumul memoriei fiecăruia dintre noi.Căci ceea ce uităm,lăsăm să se repete şi să ne domine.Leo Auberg e pe rând Oskar Pastior,mama Hertei Müller,oricare alt deţinut al terorii sovietice.

Traducătorul Al.Şahighian  rezonează la poezia scriiturii Hertei Müller şi împreună tulbură apele minţii noastre ce prea lesne aşterne uitarea peste trecut,aducându-ne aminte cum respiră durerea în trupurile cuprinse de spaima morţii.

E o carte dureroasă despre un trecut imposibil de răzbunat vreodată!

 

‘Uitare’ şi ‘râs’ preţ de-un concurs

 

Am participat în joacă la un concurs haios al celor 3fmi.Şi le-am povestit ce carte mi-a luminat copilăria…Le mulţumesc pentru premiu!Neaşteptat locul meu printre câştigători…

Milan e premiul.Mă apuc de citit.Spre să-mi fie spre râs,nu şi spre uitare…

Am să mă pun pe râs ca să nu mă prindă uitarea….am vrut să spun citit!

CONCURS:BLOGUL ANULUI 2010


CONCURS LA LUCIA VERONA

Primit-am leapsa de la Claudia,careia ii multumesc pt nominalizare si lepsuire,insa eu nu-s de ‘asa ceva’,sa se bucure insa cei care merita!
Mai,dragilor,regulile sunt (cam) urmatoarele:
-luati leapsa
-nominalizati,nume si link
-dupa ce postati,treceti pe la Lucia Verona si lasati un link cu nominalizarile
-dati mai departe leapsa
-data limita:1 feb.2011(s-a prelungit perioada nominalizarilor,pana pe 5 feb., din cauza unui eveniment trist in familia Luciei Verona)

Update:am aflat mai tarzior din cine este compus juriul(stiu,mai intai semnez,apoi citesc,treaba de inteligent(a),stiu)….si mare mi-a fost ‘apasarea’de-o persoana anume!Si acum ce sa fac?!Sa dau inapoi doar pt musiu….cah,scuip in san si merg mai departe,ca-i pentru altii….nu-i pentru mine!Pacat,dom’le,mare pacat!

1. Marele premiu – Pentru că-mi place:

CELLA http://bloglenesrau.wordpress.com/
DIANA ALZNER http://dianaalzner.blogspot.com/
EGOLAND http://eusuntcelcenusunt.blogspot.com/

2. Blog literar (cu trei secţiuni: critică, jurnal, creaţie):

MASKIROVKA http://maskirovka.wordpress.com/
IV CEL NAIV http://ivcelnaiv.blogspot.com/
ALEX MOLDOVAN http://alexmoldovan.wordpress.com/
EXCOGITATII CREPUSCULARE http://excogitatiicrepusculare.blogspot.com/
NETIMP http://blog.netimp.ro/
ANDREI http://andreihappyday.wordpress.com/

3. Blogul cu cel mai mult umor:

LEO http://secunde.com/
LavitainToscana http://mihaeladitoscana.wordpress.com/
ORA 25 http://ora25.wordpress.com/
3fmi http://3fmi.wordpress.com/

4. Cel mai bun cititor/comentator:adica de fidelitate? 😛

ALIN http://crampeiescrise.blogspot.com/

5. Cel mai bun blog de păstrarea memoriei:

GABRIELA SAVITSKY http://gabrieladsavitsky.wordpress.com/
FLAVIUS http://flaviusobeada.wordpress.com/
TETRIS http://tetris-bdv.blogspot.com/
SCORCHFIELD http://scorchfield.blogspot.com/
TEODORA http://rotheo.wordpress.com/
BEAUSERGENT http://beausergent.wordpress.com/
DANA http://danangibslife.blogspot.com/

6. Cel mai bun Blog politic/Blog economic:n-a vazut ochiul meu asa ceva!
7. Cel mai informat blogger:cred c-or fi toti,nu?!

8. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă:

LIA http://liarebelyell.blogspot.com/
VACA VERDE http://vacafoarteverde.blogspot.com/
LORA http://reusite.wordpress.com/
RONTZIKI http://www.rontziki.ro/
ILLANA http://oglinzi-paralele.blogspot.com
CLAUDIA http://bios-doareu.blogspot.com/
OTILIA http://otiliacjn.blogspot.com/
RALUCA http://rralucapopa.wordpress.com/

9. Cel mai bun blog al unui ziarist:

ALINA BARSAN http://www.alinabarsan.blogspot.com/
IONOUKA http://ionouka.blogspot.com/

10. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri:

MARIO http://www.poiematike.blogspot.com/

11. Cel mai bun blog vizual (foto, grafică):

ALIN http://iliutaflorinalin.blogspot.com/
EMA http://ema-s-hell.blogspot.com/
SOLILOCVII http://solilocvii.blogspot.com/

12. Cel mai bun blog de sport:si blog despre asta,nuuu…e prea de tot!
13. Cel mai bun blog de muzică:muzica-i peste tot!
14. Cel mai combativ blog:se bate lumea in idei?iar eu n-am fost pe faza….

15. Cel mai activ blogger:

VANIA http://ivanuska.wordpress.com/

16. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri:

VANIA http://ivanuska.wordpress.com/

17. Blogul pasiunii (profesiune, hobby). Aici vor intra blogurile culinare, de modă, de design, grădină, cîini-pisici, călătorii, colecţii. Desigur, juriul va putea să acorde mai multe premii, dacă va fi cazul. :

FOSILE http://fosile.wordpress.com/
VIC http://vicoprea.blogspot.com/
CELLA http://cella-blogoblomovian.blogspot.com/
COR Y AMOR http://coryamor.wordpress.com/
BELLE DE JOUR http://blogqed.blogspot.com/

18. Premiul de popularitate:

VANIA http://ivanuska.wordpress.com/

Cum concursul e lepsuit,pe la case daruit,’luati de dati’mai departe,sa se bucure si blogu’cutare sau cutare de al 13-lea salar!
Leapsa merge mai departe la cei nominalizati,asa ca nu ma puneti sa va scriu din nou linkurile,am obosit! 😛