Întrebări (retorice)- 63 ………sărut(ă-mă)

între complezenţă şi sentiment, sărutul e mereu prezent pe buze, în scris sau prin atingere.

De ce sărutăm? De ce ne lăsăm sărutaţi?

Reclame

reţetă de obţinut liniştea

Ce faci când ţi-e rău şi moare lumea-n tine de jale, se încurcă venele-n ciudă şi pocnesc capilarele de cât îţi ţii plânsul? Cum, nu se poate să nu fi practicat?! Taci, zâmbeşti, spui o vorbă de duh şi spui ce frumos e afară, că altfel…e vai şi-amar. Curg întrebările: dar, ce ai? te pot ajuta cu ceva? vrei să-mi povesteşti? Ah, şi nu vin de la persoanele dorite, neapărat, vin de la alea băgăreţe, curioase să miroasă ce-i cu oalelele tale sparte. Şi nici ajutor nu acordă. Mai bifează o dudă în catastif. Dacă ar întreba persoana potrivită ar fi suficient să spui adevărul.

Costă mult zâmbetul, mă refer la cel tainic, cald şi natural prin voinţă. Costă energia pe care o foloseşti trăgând din viitor. Cheltui pe datorie, aşa că trebuie să-ţi întorci zâmbetul în perioadele faste.

Ah, că unii îşi vor da seama că se întâmplă ceva cu tine?…Normal! N-or fi toţi….străini!

tenebre

Ştii cum e să auzi ascuţitul ghilotinei cum taie aerul, înainte de a-ţi întâlni epiderna-muşchii-osatura-sângele? Rapid!

Aşa ai făcut

CV- în căutare de (s/m)ine

Cel mai ușor este să dai sfaturi. Să fii persoana atotștiitoare, să știi ce ar trebui să facă celălalt în viața de zi cu zi, ce cuvinte să rostească, ce mimică să adopte, cum să existe… E ușor să dai sfaturi când nu ești implicat emoțional.

Aceasta ar putea fi cartea de vizită a unui băgător de seamă, deci nu un oarecare, nu? Perfect. Cum să fac să fiu un astfel de om…pentru mine?

Să mă trezesc de dimineață, uitându-mă la mine ca la un străin, fără să fi uitat să-mi iau antipsihoticele. Să fiu cu un pas înaintea mea și să-mi fiu călăuză: oprește-te, fii atentă, acum e bine, ăsta-i un tâmpit, ai ajuns, gata cu distracția, e timpul să fii fericită, ăsta te minte, ăluia nu-i pasă, asta e exact ceea ce-ți trebuie…Sau: gata, oprește-te, te va lua cu durere de stomac; nu aștepta un semn de viață, poate că a și uitat de…; dă-ți două palme și mergi mai departe; fă-ți de treabă, te bagi singură în seamă…

Dom’le, vreau să mă fac de râs doar în fața mea, cât mai departe de ochii lumii. Oare cum să fac să mă iau tot timpul cu mine? Că am impresia că-mi uit capul pe unde nu e cazul…

Și pentru că durerile noastre spun ceva despre noi, mai bine tac cu durerile mele de stomac și de cap!!!

Da, va trebui să-mi păcălesc cumva eu-l și să-l fac să creadă că, din când în când, sunt celălalt, sunt tu, sunt cel despre care știu tot, știu cum să-l determin să facă și să dreagă, sunt exact ce-mi lipsește….un creier limpede și-o inimă docilă!

Oare cine (mai) sunt și ce (mai) vreau de la …..mine?

if you’re afraid to show me…

Cum o fi mai bine?

Când se zbat în tine, ca peştii pe uscat, mai multe opţiuni, ce ai alege? Că eu habar nu am! Când ai mai multe gânduri, care mai de care mai complicat, cui dai crezare? Când ai inima jumătate îndoită, jumătate călcată şi parfumată, pe care alegi? Prost să fii să spui că pe cea boţită, normal; dar cum aduci boţeala la linia dreaptă? Cum e când aproape (nu) e? Poate învăţ şi eu de la tine.