un timp definit

E greu de suportat moartea. Moartea aia căreia îi supravieţuieşti. Că, cea personală nu ştiu cum s-o simţi…La momentul acela nu voi putea povesti, aşa că… se pare că ţine de-o initimitate absolută!

Moartea celorlalţi, a celor dragi, sau a celor care ”puteau şi…altfel”… e dureroasă tare! Că de ”moarte nedreaptă” nu ştiu dacă putem vorbi. ce ştim noi ce-i dreptatea?!

Toate morţile pe care le-am trăit au şters câte o versiune din mine. Dacă nu sunteţi mulţumiţi cum mă prezint, să ştiţi că-s doar o umbră…nu mai sunt ce-am fost. Mulţi dintre cei care m-au compus, într-un fel sau altul,…au dispărut! Cum să mai fiu la fel?

Nu mai ştiu să fiu eu, nu mai vorbesc la fel, nu mai ascult la fel. nu mai am aceeaşi atenţie, nici aceeaşi disponibilitate, plâng (prea) uşor şi spun uneori NU…deci numai eu nu mai sunt…

De la an la an mă mir de cum mă arăt în oglindă. Abia de-mi mai regăsesc zâmbetul dinţos, abia de mai mijesc ochii a lumină, locurile mi se par străine, iar oamenii departe…

Nu mai am credibilitate. Mi se spune în prea multe feluri, încât voi crede şi eu, cât de curând, că aşa mă aflu…

Nu vreau să mă întâlnesc, fug aşa de tare de mine, că întâlnesc mereu oameni cu care aş vrea să semăn.

Iar TU, tu acela, ACELA….taci…

Anunțuri

când moartea provoacă viaţă

Boala!

Naşte dorinţa de-a fi sănătos, de-a face lucruri, de-a aprecia momentul…

Lipsa!

Naşte dorinţa de-a avea, de-a face ceva să obţii, de-a găsi soluţii…

Moartea!

Nimic nu se poate încheia fără speranţa de-a începe… Moartea nu e un fenomen veşnic! Nu aia la care mă refer eu…

imperfectul simplu

Aştepţi să uit, să treacă, să doară mai puţin….şi, asta, fără să mă ajuţi deloc. Stai pe margine şi asişti la (nefacerea)mea. Drept e? Sau nu era cu dreptate, lucrul ăsta?!

Aştepţi ca luciditatea să bată visul, să cresc odată şi să nu mai pun botul la tot ce palpită a sentiment. Nu ştiu cum ai crescut tu, dar asta nu ştiu dacă vreau să schimb(la mine).

Sunt visătoare, ucide-mă pentru asta….

shadow

Poate că asta ar trebui să fac…

Sunt momente în care cred că asta ar trebui să fac. Să dispar şi să mă cauţi de-ar fi să mai…ceva, orice….

Eu n-am să te mai caut niciodată

Eu n-am să te mai caut niciodată
Şi ia acest anunţ ca pe o declaraţie de dragoste,
Vreau să te port în piept neatinsă
Şi neîntinată de trecerea timpului
Să te păstrez ca pe dragostea primordială,
Ca pe orgasmul sublim lipsind cu desăvârşire.

Eu n-am să te mai caut niciodată
De teamă să nu destram aripile noastre
Crescute pe dinlăuntru, cu vârfurile pe dinafară,
Să nu răvăşesc polenul aşezat pe inimi
Şi să nu stric echilibrul luminii
Care ne-a desluşit sângele şi căldura lui.

Eu n-am să te mai caut niciodată,
N-aş vrea ca dragostea noastră nedatată
Să fie împrăştiată prin ziare şi reviste
Să fie rănită şi desfiinţată
Prin anunţurile de mică publicitate,
S-o aruncăm mai bine într-o sticlă, în mare.

Eu n-am să te mai caut niciodată,
Aş destrăma chipul tău de înger căzut
Şi l-aş picta la loc într-o icoană cu ochi verzi
La care să se închine toate amintirile
În lumina după-amiezelor adormite
Cu zăpezi amintind de altădată.

Eu n-am să te mai caut niciodată,
Îmi ajung amintirile răsfrânte din doi în dor
Şi n-aş vrea să pierd pe drum poezia
Pe care mi-ai împrăştiat-o ca pe un drog
Prin vene, oase, tâmple şi cuvinte,
Am să duc singur dragostea noastră înainte.

Eu n-am să te mai caut niciodată
Îmi e teamă de răsărituri şi sfârşituri,
E bine pentru amândoi şi antologie
Să rămânem suspendaţi în timp şi poezie
Să îmbrăcăm aerul înălţatelor zmee
Şi să ne aruncăm în gol, în epopee.

Marius Tucă

______________

Mirare

Încerci să mă convingi de ceva, de care nici tu nu eşti sigur!!!! Poate d-aia nu-ţi iese…

Întrebări (retorice)- 64

Cât crezi că mai durează?

Legalizarea cerşitului

Ah, îmi pare rău că te dezamăgesc, nu voi scrie un articol interesant despre cum să nu dai cui vrei tu ce vrei tu…e doar un alt gând de-al meu la ce-ar trebui legalizat din comportamentul nostru. Cine ar trebui să ne legalizeze stările? Habar nu am…

Ce părere ai despre cerşit? Că de presupus nu-mi permit…

Ce se poate cerşi? Pâine când eşti flămând? Bani? Atenţie? Iubire? Înţelegere? Când ai dreptul? Când nu ţi se cuvine? Când ţi se dă voie? Când ai obosit? Când eşti bolnav? Când eşti pe moarte? Când eşti nebun? Când eşti inconştient? Când, unde şi de ce…

Uită-te şi tu…toţi cerşetorii au o stare deplorabilă. Înseamnă că trebuie să ajungi ”acolo” ca să cerşeşti. ”Acolo” trebuie să fie foarte frig, trist, întunecat, dureros…

Iar că să scapi de ”acolo” îţi trebuie mila cuiva care te scoate ”în afară”.

Vreau să ştiu, ca să nu pară că cerşesc şi eu…ca să nu pară că eşti dator cumva, ca nu cumva să ţi se facă milă!

Ai putea să mă scoţi de ”acolo” fără să cerşesc?