Sânziană, tu fată tristă!

cu preumblări în drumuri singuratice, în care omul nu calcă, nu visează şi nu trece din amiezi în ceas de noapte, unde frigul şi căldura sunt neştiute, unde pârjolirea face cercuri neîntrerupte, acolo sufletele se înlănţuiesc în hore cu cântec şi păr despletit, dincolo de ştirea lumii şi de somnul de amiezi, dincolo de mine şi de tine, acolo unde lumina se stinge şi ochiul nu se odihneşte, la locul secret din văzduh, la ape dulci curgătoare în care faţă de om nu se oglindeşte de ţine la viitor, la răscruci de cruci de lemn şi piatră, la cântarea de taină, acolo, tu Sânziană, să ne întâlnim şi să mergem împreună, dincolo…

Te Deum Laudamus- Concert Pascal

Joi(ziua regalităţii)- una din zilele săptămânii în care aştepţi să vină odihna mai repede,  picioarele cedează în faţa scaunului, ochii în faţa pernei, voinţa în faţa treburilor casnice….mi-am uitat oboseala-n bocceluţă, aparatul l-am agăţat de gât, sufletul l-am desferecat şi gata…asta a fost! Bucuria e dincolo de timp….

Bucharest Jewish Festival Film 2012 la final

Multe filme bune, n-am reuşit să merg la toate, am să scriu despre cele pe care le-am ales, mi-au plăcut şi merită povestite….

  • Prima mea nuntă

Regia / Director: Ariel Winograd

Argentina, 2011
Durata / Runtime: 104 min.

Scenariul / Screenplay:
Patricio Vega
Imaginea / Cinematography:
Felix Monti
Montajul / Editor:
Francisco Freixa
Muzica / Music:
Lucio Godoy & Dario Eskenazi

Croşetatul mai e cum mai e, chiar de-s firele diferite şi modelul complicat. Mai deşiri, mai repari, mai faci un nod, iese ceva până la urmă. Ce te faci când  doi oameni de religii diferite trebuie să aducă la nunta lor mai mult decât dragostea? N-ar strica puţină încredere, un pic de sprijin, relaxare dragilor- că nu merge nimeni la tăiere, mai puţină atenţie la… Dar ce să vă mai spun? Când ‘te iei’, ai la pachet întreg arborele genealogic ‘advers’… a se vedea alt film!

  • O chema Sarah

Regia / Director: Gilles Paquet-Brenner

Franţa / France, 2010
Durata / Runtime: 111 min.

Scenariul / Screenplay:
Serge Joncourt & Gilles Paquet-Brenner (după un roman de / based on a novel by Tatiana de Rosnay)
Imaginea / Cinematography:
Pascal Ridao
Montajul / Editor:
Hervé Schneid
Muzica / Music:
Max Richter

E trist când vezi că cele mai bune intenţii ale tale aduc dezamăgire, durere şi moarte. Şi cui?! Fiinţei celei mai apropiate. Şi nu poţi continua…Nu aşa!

  • Stele neliniştite

Regia / Director: Emanuela Piovano

Italia / Italy, 2010
Durata / Runtime: 90 min.

Scenariul / Screenplay:
Emanuela Piovano
Imaginea / Cinematography:
Raoul Torresi
Montajul / Editor:
Roberto Perpignani
Muzica / Music:
Marc Perrone

Concordanţa timpurilor! Importantă în orice gramatică, esenţială în viaţă. Timingul acela care face momentul perfect, privirea fericită şi idealul atins. Restul aduce suferinţă. Mută, inutilă, disperată şi … vedeţi voi cum!

  • Infidelul

Regia / Director: Josh Appignanesi

Marea  Britanie / Great Britain, 2010
Durata / Runtime: 105 min.

Scenariul / Screenplay:
David Baddiel
Imaginea / Cinematography:
Natasha Braier
Montajul / Editor:
Kim Gaster
Muzica / Music:
Erran Baron Cohen

Umor cât cuprinde, oameni de toate felurile, preconcepţii şi limitări ironizate! Ce-am mai râs….

Iar asta e muzica ce m-a însoţit tot festivalul. Dacă are sau nu legătură, nu mai contează….

Mâine ar trebui să merg la Gala de închidere, dar am ales o altă gală, cu deschidere spre Festivalul Filmului European 😛 Aşa că pentru mine, BJFF a ajuns la final!

מזל טוב

De mâine începe Festivalul Filmului European. De-abia aştept să văd filmul din gala de deschidere- ‘Le Havre’, ‘semnat Aki Kaurismaki(castigator al premiului FIPRESCI la Festivalul de la Cannes in 2011).

Nu, nu, nu….Muşeţel nu ar fi procedat aşa!

animallove

Asta în cazul am putea învăţa ceva de la ele, în cazul în care am putea descifra mesajul şi în care codul ne-ar folosi la ceva…

Sursa: Gândul

Şi încă asta nu-i nimic pe lângă ce mi-a arătat Mon:

 

Îţi mulţumesc…

(M)-am trecut de aici (din)colo

Început de an civil. Nimic mai obişnuit, facem asta o dată la 365 de zile. Cu variaţie uneori de 1 zi. Se mănâncă mult, se caută noduri în papură, sau în sorcove, se pun dorinţe peste măsură, se aplaudă, se goneşte la petreceri, se fac urări din sufletele altora-din cărţi-sau din gol, se fac toate cu grabă, se îmbracă bluzonul cel mai cel şi totu-i lucios ca de sărbătoare, curăţenia străluce a mulţumire, totul are funde şi nimic nu mai rămâne de făcut. Cât durează totul?! Poate cât ţine genericul….orice generic!

Undeva, lângă bradul ros tacticos de Muşeţel, număr globurile rămase întregi. Anul ăsta n-am apucat să pun trenuleţul în funcţiune. Muşeţel nu are încă carnet, iar în munţi a nins, aşa că e periculos oricum…. Recunosc că nu am răspuns la multe mesaje, pe telefon. Îmi cer iertare! Mi-e aşa…nu ştiu cum… Trebuia să reacţionez la momentul potrivit, acum deja e târziu! Ecranul  tactil al telefonului a înţeles că e musai să-mi joace feste, aşa că m-am lăsat păgubaşă. Am şters de prea multe ori litere ce se băgau în mesajele mele. Apoi, pe vremea când se buluceau în telefon, eu eram cocoţată în vărful patului cu un camembert cubuleţe şi-o sondă de cinzano gran dolce fiind în transă pe melodiile lui Grigore Leşe( la petrecerea lui Dinescu). Urările de la cei dragi chiar le aştept, dar ce caută în telefonul meu acelea de la ne-prietenii mei? Complezenţă? Sau doar m-am înţepenit în listele celor care m-au vorbit atât de mult de rău încât nu mai existăm unii pentru alţii? Poezele în 3 peri rari. E şi asta o formă de neuitare. Mda.

Miezul nopţii. Zgomote mari, cu care oamenii îşi sperie propriile frici, crezând că atrag binele şi alungă ghinionul, luminând cerul cu focuri efemere, spărgând farfurii-sticle-pahare şi alte chestii de prin casă, dansând chemând ninsoarea, simţând brusc fiorii telefoanelor de la miezul nopţii, benchetuind pe la prieteni ca să mai uite de ale lor. Unii chiar au sfidat programul şi prin pereţii sensibili la noctambuli am auzit maşini de spălat pe programul de stoarcere. Eh?!  În afară de peştele din farfurii pentru a te face mai uşor în anul ce vine, de veşmintele roşii sau argintii care te cotropesc cu iubire în viitor, de masa îmbelşugată menită să fenteze criza grozavă indusă de mai-mari, de casa luminată pe gratis de Renel sau de banii şi dulciurile ce aşteaptă sorcovarii masculini să calce bătătura( chestie de ying şi yang…. de gol şi plin, de atragerea de energii pozitive şi de riturile de trecere), casa trebuie să strălucească de curăţenie…tot anul va depinde de noaptea asta! Nu?

Nu am decis nici anul ăsta, cum n-am făcut în niciun an, să sperii duhurile anului nou cu zgomote, cu bătăi în tobe, cu ritmuri africane şi nici să-l înnec în zemuri, lichide şi licori colorate, n-am avut de spălat urme de nici un fel sau miros, nu m-am îmbrăcat altfel de cum fac noaptea-pijamale, n-am mâncat noaptea, n-am fost în stradă, nu mi-am dorit nimic special faţă de orice altă noapte din an. Da, sunt de pus la stâlpul lapidării! Am să pun programul şi am să pun la dispoziţie şi pietrele!

Am liniştit motanul speriat de zgomotul ameţitor de dincolo de ferestre, care a ales mai apoi să doarmă sub canapea, apoi am încercat să adorm. Şi atât!

Ah, a mai fost şi concertul de la Viena! De ascultat cu ochii închişi, învelit în pături groase. Ceea ce am şi făcut!

Al doilea ah, promit că şi ultimul în postarea asta, mi-a venit un gând/idee/presimţire(nici nu ştiu cum să-i spun) trăsnet în noaptea dintre ani…. dar nimic de povestit acum, poate mai târziu!

Acum, când scriu ascult Andrieş ”şi dacă, ce dacă?”…

Aşa, de (Moş) Crăciun

Nu mai aştept pe Moşu’-n pijamale, nu-mi mai spionez mama cum pune cadourile în ghetele de la uşă şi cum se sfădeşte cu tata care mai mereu făcea gălăgie şi deconspira secretul, nu mai am dorinţe măreţe… Le las copiilor pe toate! Acum e mai plăcut să-l ajut pe Moş cu pregătirile. De dorit îmi mai doresc (recunosc) câte una-două, aproape secrete, întotdeauna ştiute. Ziceam noi odată că de câte ori spui ceva eşti încercat să demonstrezi ‘acel ceva’…. Sunt în plină demonstraţie, orice s-ar întâmpla acum cu dorinţa mea… Se pare că tu ai renunţat deja. Lasă, sper eu şi pentru tine! Trebuie că e ceva ciudat cu mine care ştiu (nu mă întreba de unde, pur şi simplu ştiu) că ‘se va întâmpla’, aşa că acum nu mai am ce să-mi doresc. Ah, sănătate! Bucurii să aveţi de Crăciun! Iar tu să petreci sărbători frumoase cu ai tăi (feminin la plural şi singular masculin). E vremea darurilor, de la naşterea Pruncului, până la îmbrăţişarea celor ce iubesc, de la gesturi măreţe la cele mici! Pace să aveţi!

P.S: eu acum plec, voi să fiţi cuminţi!