ghiveci de stări

Mă uitam azi la un clip cu muzică acapella. Frumos, impecabil, înălțător. Fetele alea știau ce să facă cu vocile lor, de parcă un desfășurător le ieșea din gură. Având experiența anterioară a muzicii, totul pare natural. Parcă nici nu trebuie să ştii ce faci, doar deschizi gura şi iese minunea unei alte lumi din tine. Doamne, de ce-i capabil omul…

Aşa, dar cum cântau ele acolo, mă tot întrebam…cum, Doamne-Dumnezeule, s-au născut darurile astea în noi? De când ochiul a început să înţeleagă vederea, iar urechea auzirea? De când nasul a pătruns mirosul asocierii cu lumea, sau limba a perceput plăcerea şi dezgustul? De când pielea a început să tremure la plăcere şi să se retragă a frică? De când vocea a prins frecvenţele Raiului şi le-a emis cu acurateţe? De unde şi mai ales, de când ştim să facem ”ce trebuie” cu toate câte le avem, fără să fie ale noastre?

Un dat urmat orbeşte, cu hartă, bâjbâind sau cu îndrumări de pe drum?

Zilele astea mi s-au ascuţit simţurile. De când am grijă de animale, altele decât ale mele(nu, nu, ”animale” nu sună rău), simt dincolo de văz şi aud dincolo de pipăit. Miros a lapte şi-a mâncare mestecată rapid, a lichide lipăite şi-a pernuţe la tălpi. Ciudat, miros a ce iubesc. preiau totul…până şi mirosul pielii. Dacă-ţi recunoşti mirosul pielii la mine, e clar că te iubesc.

Deci, când încep lucrurile? Că aş vrea să ştiu dacă am început să-mi folosesc sufletul… Nu mă prind, pe bune, acum. Să-mi spună careva cum se vede din afară. Sună fals? Arată ridicol? Ajustările sunt bine primite. Ca o pomană la un parastas la care nu ai fost invitat dintâi.

Când e momentul când consideri că ştii ce faci? După ce înveţi partitura? După ce capeţi experienţă? După ce îţi este arătat drumul? Când te simţi iluminat?

Şi cum ar trebui să se simtă asta?

Ce întrebări stupide pun!? Acum ar fi de pomină să consult oracolele din mass-media cu paşii ei limitaţi spre victorie, 10 paşi pentru slăbit, 7 pentru succes şi 3 pentru a avea o relaţie fericită. O fi scris cineva şi despre frământările mele? Dacă da, daţi de veste, că lipseşte sarea la ghiveciul ăsta…păcat de..legume!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: