În urmă cu câteva zile, Dumnezeu m-a iubit mai mult decât oricând. Am plâns aşa de tare încât aveam impresia că e Noe prin preajmă. Odihnitor şi plin de suspine, potopul cela…
Credinţa mea de până acum a dat rod. Spuneam cuiva, cândva, când râdea de speranţa mea de copil tâmpit, că dacă nu am rezultate nu are rost să sper…. că n-are a face credinţa mea cu dovezile….palpabile. Eu cred şi punct! Hmmm, s-a întâmplat o minune!!!!
Cineva, cu mintea la el, mi-ar spune că n-am obţinut nimic, dar habar nu ar avea cât de mult a putut să fie…să-ţi dai seama de lucruri, să se facă lumină-n lucruri….chiar dacă mi s-a spus c-am fost partea lui de iad 😦
Până şi Dumnezeul pietrelor se înduplecă greu, dar se înduplecă…
Filed under: Buletin de stare | Tagged: bucurii | Leave a comment »
