m-a(m) lăsat afară

Nu-i aşa că nu-i normal să mă întristeze faptul că oamenii, unii, mă urăsc, îmi fac rău, îmi încurcă iţele, nu? Nu-i aşa că nu e normal să cred că-s buricul pământului şi să fiu lăsată în pace…Ah, nu e paranoia. Chiar nu am să-ţi povestesc chestiile întâmplate în ultima vreme. Ziceam şi eu aşa…

Poate că-s ielele de vină de am primit atâta energie negativă în ultima perioadă… Ah, nu, nu-mi plâng de milă aici, unde nu mă aude nimeni, unde nu poate interveni nimeni, şi nici nu scriu ca să mă aflu în treabă. Sunt copilul ăla care scrie pe pereţi pentru că-s prea goi!

Mintea crede ceea ce văd ochii, indiferent de ceea ce văd. Văzul nu are filtru şi nici criterii de valoare. Simţurile sunt înşelătoare. Pot eu oare să fac pe cineva să creadă că nu-s aşa cum mă consideră? Aş vrea să pot, în anumite cazuri.

Credeam că mă doare capul de la vreme, de la energia negativă îndreptată cu atâta vehemenţă în ultima vreme, de la felul meu imperfect de-a fi…

E timpul culesului plantelor de leac…clar, o fi şi-un leac pentru mine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: