mânca-o-ar norii s-o mănânce

priveam cerul turbat de azi. turbat de-o prea frumoasă răzmeriţă de vată. în urechi îmi răsunau cuvinte vrăjmaşe. mă condamnau pentru fiecare…secundă trăită. şi mai trecea un nor. cu ochii pe cer, mereu în urma norilor, era să mă-mpiedic. dar nu, nu mă lăsau vorbele, care-mi îndeseau în auz tot felul de comparaţii. pielea mi s-a făcut de găină. să aibă dreptate? prea le zice cu patimă! nu te-ai fi aşteptat de la o fiinţă atât de….cum zice ea. m-am scuturat de gânduri şi-am prins un nor. l-am încălecat şi dusă am fost. a rămas vorbind cuiva, în urma mea….nu ştiu ce-a rămas.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: