Ştiu că nu sunt singura, ar fi fost culmea să am pretenţia asta. Dar, ştii, ”după” înseamnă atâtea lucruri ”după”… De fiecare dată când văd ”semnele”, am impresia că sunt despre mine, când…culmea, ar putea foarte bine să nu fie…
Ştii? Fiecare are pretenţia, măcar la nivel de gând, să fie, unicul/a….acel/a….nu e posibil de fiecare dată. dar ce? Parcă poţi lua speranţa omului…
Îi dedici muzici, iar eu, de fiecare dată, am impresia că sunt ale mele. Ciudat, nu? Ştiu! e greu să cred că nu sunt eu, cea care-ţi umple inima de viaţă…Lucrurile se leagă, în oarecare fel….exact în acela în care se dez-leagă trecutul de prezent….
Filed under: Buletin de stare | Tagged: optiuni |
i